Dacă ar mai fi trăit Iliescu, să se uite în gura lui George Simion, l-ar fi explicat pe tânărul revoluționar al AUR cu un oftat din categoria meandrelor concretului. Schimbul de generații în clasa politică de la noi e un eșec în desfășurare, în timp ce alternativa suveranistă pare să existe doar pentru a coborî ștacheta și mai mult în abisul mediocrității.
Piruetele logice pe care politicienii noștri le fac în spațiul public depășesc meniul all inclusive al unui restaurant care servește doar pui de baltă. Doctrinele, cât și dacă mai există, la fel ca și principiile, par să fie niște concepte din plastilină ce se mulează pe orice situație de moment. Există mereu o justificare pentru rabat, un compromis de făcut pentru binele mai mare, și modul ăsta de operare nu-i ocolește nici măcar pe extremiștii care, s-ar zice, sunt de neclintit în radicalismul lor.
Vrem guvernare, nu oscioare aruncate, zice Simion, poetul de aur, în ultimul său clip. El nu-și dorește să guverneze nici cu PSD, nici cu PNL. Dar…
Și aici începe deja pirueta, căci ei vor anticipate, dar știu că nu prea e loc de anticipate. Realitatea îi prinde din urmă, cum se zice, iar extrema începe să o dea în rațional și moderație. Speranța este o națiune trezită, mai zice George, după care continuă cu ceva scos din puțul gândirii: Bătălia pentru România, pentru resursele României, pentru a nu avea o țară puternică, va fi permanent! Da, bravo, bine boss! Ar fi mers niște aplauze, chiar și din-alea puse la montaj.
Ei întotdeauna vor atenta să ne facă să ne trădăm unii pe alții, să ne dezbinăm, să ne lichideze conducătorii, să ne fure resursele. E grav, carevasăzică. Ei, adică toți ceilalți, sunt niște pericole existențiale. După care a urmat ceea ce nu poate fi descris decât un delir, despre cum am putea produce noi, în România, energie pentru jumătate din Europa, despre am putea să construim noi nave, fără să ne trimitem specialiștii la Anvers ori toată lupta cea mare pentru dominație globală în care noi, românii, trebuie să ne luăm independența. Ceva frumos, ce să mai. Unde mai pui că nu am fost întotdeauna niște mămăligari – adică suntem acum? Păi, alo, noi i-am dat lumii vârfuri, de la Constantin Brâncuși la George Enescu – eu aș fi amintit și niște fundași, alde Gică Popescu, sau mijlocași precum Hagi.
Și, spre final, la pis dă rezistans. Noi o să fim foarte prudenți în a lua orice altă decizie. Decizia noastră politică este de a merge pe alegeri anticipate. Dar… Dar… Dar. Busola noastră este să guvernăm. Dacă ne dă premierul mâine, guvernăm mâine!
Adică, am început de la nu vrem cu PSD, nu vrem cu PNL, noi vrem anticipate și am ajuns, în câteva secvențe, la busola noastră e să guvernăm și dacă mâine ne dă premierul guvernăm mâine. Cum anume guvernăm mâine, dacă nu cu PSD și nu cu PNL, poate cu USR sau UDMR? S-a dat busola aia peste cap, dar măcar a ieșit o piruetă cum rar mai vezi.
