GHEORGHE ERIZANU: „Invitația de onoare n-a venit tîrziu. A venit prea devreme“

Îl cunosc de mulți ani pe Gheorghe Erizanu, acest Sisif al editorilor din Chișinău, care vine de mulți ani cu standul Cartier la tîrgurile de carte din România. Om lucid, cumpătat; totuși, Erizanu a început să-și piardă răbdarea la porțile Uniunii Europene. Și s-a săturat de uriașele importuri de cărți rusești din Republica Moldova. Interviul cu el ar trebui citit și de optimiștii, și de pesimiștii de pe ambele maluri ale Prutului.

Cristian Teodorescu: Cum ți s-a părut, ca invitat de onoare, această ediție a Tîrgului Bookfest?

Gheorghe Erizanu: A fost o onoare pentru editorii din Republica Moldova să fim invitați de onoare. Au fost circa 50 de evenimente cu editorii, scriitorii din Republica Moldova. Au fost dezbateri cu implicarea editorilor & scriitorilor din România și Republica Moldova. Mi s-a părut important ca în discuții să participe scriitori și editori, indiferent de frontierele politice, într-un spațiu comun al culturii și literaturii române. După efortul optzeciștilor de a se sincroniza cu literatura română, iată, sîntem de douăzeci de ani într-un spațiu comun. Avem scriitori buni, indiferent de locul geografic. Avem scriitori slabi, indiferent de geografie. Putem vorbi de o literatură comună. Standul Republicii Moldova, structurat în patru compartimente – ficțiune, non-ficțiune, carte de artă, carte pentru copii și un compartiment cu cele mai importante cărți ale anilor ’60 din secolul trecut cu genericul „Cărțile care ne-au făcut oameni“ – a arătat modern, aerisit, în spiritul timpului. Genericul „Te cuprind, Republica Moldova“, chiar dacă aveam unele temeri că nu va fi înțeles și apreciat, a fost acceptat fără rezerve de colegii noștri. Poate cu micile excepții ale inchiziției lingvistice. Ca participant, Editura Cartier a avut și propriul stand, așa cum facem din anii ’90, pot să constat că pentru noi acest Bookfest a fost cel mai bun tîrg din toate timpurile.

C.T.: De ce oare invitația asta de onoare a venit atît de tîrziu?

Gh. E.: Eu cred că invitația de onoare n-a venit tîrziu. A venit prea devreme. Nu piața editorială din Republica Moldova i-a făcut pe organizatori să invite Republica Moldova, ci, mai degrabă, președintele Maia Sandu și simpatia pentru ea ne-au adus la București ca țară invitată. Să nu uităm că printre țările invitate au fost Franța, Germania, Marea Britanie, Italia, SUA, țări cu piață editorială matură, țări care domină piața cărții la nivel global. Or piața de carte din Republica Moldova este la nivel embrionar. Dintre cele 2.500 de titluri tipărite anual în Republica Moldova, doar vreo 400 sînt cărți în sensul DEX-ului, restul sînt teze, referate, plachete de poezii ale orgolioșilor, care apar în tiraje de 10-50 de exemplare.

C.T.: Cum îi mai merge cărții la Chișinău, de cînd cu amenințarea rusească?

Gh. E.: Cărții de la Chișinău îi merge prost de la 2008-2009 încoace, după criza financiară. Nu ne-am revenit. Iar atunci cînd credeam că reușim să fim pe creștere a venit pandemia și ne-a aruncat din nou înapoi. Apoi a venit războiul și a rupt toată logistica aprovizionării cu materie primă a tipografiilor. Lunile martie-iunie din 2022 au fost cele mai negre pentru piața de carte din Republica Moldova. Altfel, cele mai mari rețele de librării din Republica Moldova – Librarius, Cărturești, Cartea S.A. – continuă și astăzi să importe carte rusă. Jumătate, dacă nu mai bine de jumătate, din spațiul acestor librării e pentru carte rusă. Și-apoi, periodic, ca să ne menținem în bună formă, avem și noi faliții noștri printre lanțurile de librării. Chiar sîntem mai sprinteni decît colegii noștri din România (am avut două falimente dureroase pentru piața cărții în anii 2000 și 2017), care trec acum prin savana elefantului mort.

C.T.: Cînd crezi că va intra Republica Moldova în UE?

Gh. E.: Eu am îmbătrînit în tranziție. Am obosit în această zonă gri. Sper ca acela care a făcut această lume și o drămăluiește așa cum poate sau cum crede el să aibă un pic de decență, ca să apuc și eu cîțiva ani de trai în Uniunea Europeană. Și cel puțin 800 de kilometri de autostradă, să pot merge de la Chișinău la Arad sau Oradea în șase ore.

C.T.: Cine sînt oamenii lui Putin în politica de la Chișinău?

Gh. E.: Aoleu, sînt atît de mulți, că nu au Cațavencii atîta spațiu doar pentru înșiruirea numelor de familie. Și vorbesc de nume scrise după tipicul românesc, fără numele tatălui, după moda rusă, cu Ivanovici, Petrovici, Kirilovici. Cea mai recentă investigație The Insider l-a dat pe fostul șef al Statului Major al Armatei Naționale ca spion rus, care îi aștepta cu sufletul la gură pe veșnicii „eliberatori“ ai lumii. Serviciul nostru de inteligență a venit imediat cu un comunicat de presă. Era de acord cu tot ce s-a scris în The Insider. Atît. Peste vreo două zile și-a dat seama cineva că, totuși, nu e bine să fii doar de acord. Au și misiune de a porni dosar penal pe trădare de patrie. Coada publică la oamenii lui Putin e cu mare înghesuială. De la fugarul Șor, foștii președinți Dodon & Voronin, pînă la escrocii care se dau mari oameni de afaceri și sînt fugari prin Cipru, Londra sau Moscova.

C.T.: Vă temeți de invazie?

Gh. E.: Dacă în februarie 2022 două distinse doamne din Timișoara au fugit de frica invaziei ruse pe o jumătate de an tocmai la Paris, punînd lacăt la afacere, atunci, cu siguranță, frica invaziei ruse în Republica Moldova era și este mare. Majoritatea celor care au rămas în Republica Moldova au avut geamantanele pregătite și rezervoarele automobilelor alimentate în primele luni de război. Hainele de vară le-am scos din geamantanele pregătite pentru refugiu. Frica cea mare nu e de invazie, ci de regimul pe care vor să-l instaleze rușii. Nu mai vreau să revin în Uniunea Sovietică, nu mai vreau să trăiesc în „cea mai frumoasă dintre lumi“, nu mai vreau ca statul să-mi spună ce e drept și ce e corect. Vreau să-mi trăiesc viața firesc și modest, fără îmbrățișarea „marelui frate“ și fără valorile „marii culturi ruse“. În „marea literatură rusă“ veți găsi prezentate ca elemente umaniste cele mai imperialiste teze, de la Dostoievski, Pușkin, Lermontov pînă la Soljenițîn sau Vodolazkin. Ucraina apără nu doar propria libertate și independență, ea apără libertatea și democrația noastră, libertatea și democrația Bucureștilor, Tallinnului, Rigăi sau Vilniusului.

C.T.: Se mai vorbește în Republica Moldova despre „România fascistă“?

Gh. E.: Poate mie mi-a scăpat, dar termenul a fost utilizat doar în propaganda sovietică de pînă la 1989. Posibil, niște retardați ai propagandei sovietice l-au mai utilizat periodic și după ’90. Astăzi, narativul Kremlinului pentru Republica Moldova este că Occidentul „vrea să transforme Republica Moldova în a doua Ucraină“. Iar Dodon vorbește de la Sankt Petersburg, din capitala „libertății și democrației absolute“, despre „lipsa de democrație și libertate“ în Uniunea Europeană și Republica Moldova.

C.T.: Dar despre unire?

Gh. E.: În Republica Moldova s]nt peste un milion de cetățeni cu pașapoarte și acte în regulă ale Uniunii Europene. UE are mai mulți cetățeni ai săi în Republica Moldova decît în Luxemburg, probabil sîntem egali ca număr cu cetățenii europeni ai Estoniei. Pe mine mă pune în gardă discursul patriotard despre unire, prefer să facem pași concreți, sistemici pentru unire decît să strigăm de pe duzii din fața Guvernului de la Chișinău „Unire!”, așa cum a făcut-o „marele unionist“ al anilor ’90 Iurie Roșca, care acum e marele promotor al „lumii ruse“ în Republica Moldova. Să privim cu un pic mai mult discernămînt la marii oratori ai Unirii. Unirea poate fi făcută prin punctele de control  comune la frontieră, prin crearea unui spațiu cultural comun, fără ca editorii din Republica Moldova să plătească în avans TVA-ul de 5% la carte în vamă, imediat ce intră pe teritoriul României, unirea poate fi făcută prin exemplarul de carte al editorilor din RM care să ajungă în depozitul legal de la Biblioteca Națională a României (RM a trecut prin Parlament legea deja), al editorilor români la Biblioteca Națională a Republicii Moldova (proiectul de lege este în elaborare), unirea se face prin racordarea sistemelor energetice dintre România și Republica Moldova ș.a.m.d. În ultimii trei ani s-au făcut mult mai multe uniri decît în treizeci de ani de „Unire!“ de pe scenele de la Iași din ianuarie, de pe cele de la Alba Iulia din decembrie sau de pe cele din Chișinău din martie.