Jurnalul lui Traian Băsescu
(vechiul preşedinte al României)
17 noiembrie 2012 – Dragă jurnalule, habar n-ai cît de mult mă bucur să te văd, găozar bătrîn ce eşti! Ştii cît de mult am căutat aseară ceva de hîrtie prin buzunare? Şi n-am găsit decît nişte fluturaşi lucioşi de la mitingul ARD.
18 noiembrie 2012 – Pot să spun că încă de mic am fost influenţat de cultura şi filozofia chineză: ping-pong-ul, alifiile chinezeşti, operele de artă înfăţişînd pescari chinezi şi beţivi.
19 noiembrie 2012 – Ştiu că foarte multă lume se întreabă ce părere am despre noua conducere din China. Vă asigur că urmăresc de foarte multă vreme situaţia politică de acolo şi îi suspectez pe comuniştii de la USL că şi-au băgat coada şi în procesul electoral democratic de acolo. Ce atîta roşu? De ce n-a ieşit preferatul meu, Cichi Chan? E mîna lui Iliescu aici.
20 noiembrie 2012 – L-am auzit pe Lăzăroiu spunînd că China e o superputere mondială. Hai sictir! Dacă e aşa superputere mondială, de ce n-am văzut-o printre invitaţi cînd s-a lansat Fordul ăla nou la Craiova?
23 noiembrie 2012 – Nu înţeleg de ce lumea spune că majoritatea lucrurilor făcute în China par făcute pe vapor. Eu am fost pe vapor şi pot să vă spun că nu era nimic chinezesc acolo. Nici blugii, nici cafeaua şi nici ţigările.
Jurnalul lui Xi Jinping
(noul preşedinte al Chinei)
15 noiembrie – Acum, că am ajuns în lumina reflectoarelor, multă lume a aflat că fiica mea studiază la Harvard sub un nume fals. Uite, în momente ca astea îţi pare bine că eşti chinez! Pot să mă bazez că nimeni n-o să-şi dea seama care e fiică-mea doar pe baza asemănării fizice.
16 noiembrie – Dragă jurnalule, ia fii tu atent aici ce zic previziunile: în 2016, China va fi cea mai mare putere economică a lumii. Băi, frate, am tras lozul cel mare! Îţi dai seama ce forţă economică o să conduc? Păi, mai îndrăzneşte careva să se pună cu mine? Cum ridică vocea unul din comunitatea internaţională, cum îi tai conducta de şosete ieftine, cu 80% poliester.
18 noiembrie – Pentru că un om important ca mine nu poate risca să moară asasinat, le-am spus consilierilor mei să-mi facă rost rapid de vreo două-trei sosii. Nici nu le-a fost greu să găsească. Mi-au adus imediat câţiva trecători luaţi la întâmplare, dintre care trei erau chinezi, doi erau coreeni, iar unul era un văr din Paşcani al lui Mihai Răzvan Ungureanu.
Publicat în Cațavencii, nr. 46, 21-27 noiembrie 2012
2 vizualizări
Asta chiar a fost foarte amuzant. :))