Mai țineți minte vremurile alea în care parlamentarii nu făceau nimic? Cînd frecau fotoliile de se umplea plenul de mentă? Asta cînd erau la muncă, dat fiind că se lucra intensiv, între pauzele lungi din intervalul luni după-masă – miercuri dimineața.
Și mai țineți minte cum se plimbau ei, aleșii neamului, în medie cîteva zeci de zile pe an, la fel și fel de întruniri inutile ori conferințe din domenii cu care n-aveau vreo legătură? Și-apoi cum își cumpărau ei mașini noi și-și umflau suma forfetară? Cum își decontau chirii fictive sau cum se preocupau să investească în piscina subterană a Casei Poporului? Cum la restaurantul de la Parlament se mînca super-bine, la preț de cantină studențească?
Și mai țineți oare minte cum treceau luni, poate ani, pentru ca o inițiativă să devină lege? Ori cum cea mai mare parte a activității era constituită din adoptarea ori respingerea ordonanțelor de urgență ale guvernelor?
Și vă mai aduceți voi aminte de minunatele inițiative legislative ale celor din PRM, la care ne minunam ca la fiecare naștere a mamei proștilor?
Și-acum țin minte cît de mult mă (și ne) enervam cînd vedeam atîta prostie adunată într-un singur loc. Monument de mediocritate era Parlamentul ăla inutil, plin de proști puși pe ciupeală și pe căpătuială. Per total, erau o șleahtă de mici borfași, care te scoteau din minți cu inutilitatea lor.
Și ce ne mai plăcea să-i certăm și să-i arătăm cu degetul, pentru că-s proști și nu fac nimic. Căci, iată, proștii am fost noi. Băi, dar bine mai era atunci, cînd nu se făcea nimic…
Şi io, şi io, să-l _ut!
Da, e mult mai trist acum, pentru ca prostii si netrebnicii din Parlament au devenit harnici! Si sa te fereasca Dumnezeu de harnicia prostului!