Așteaptă condamnarea în dosarul transferurilor.
Giovani Becali: Ce să-ți zic, bă? Am zis toată ziua la mulți ca tine. Ce să spun?
Reporter: De ce vă e frică?
G.B.: De pușcărie nu mă prindeți, că nu mi-e frică. E cuminte, hoții de-acolo sînt mai cuminți ca voi, voi sînteți o jignire pentru ei. O să dorm pe perna mea și o să ies. N-am treabă eu cu pușcăria.
Rep.: Imaginea publică?
G.B.: Fratele meu, eu fac bani, imaginea nu mă doare, nu-mi dă de mîncare. Chiar nu mi-e frică, băiete, nu mi-e frică de pușcărie, de România, de faptele mele, de nimic nu mi-e frică, decît de Dumnezeu. A plecat Gigi, ei, ce? Trebuie să fugim toți? Treaba lui! Eu nu fug niciunde. Ne condamnă? Ei, uite, nu mă afectează. Eu am creat fotbalul românesc de astăzi, am deschis ochii la fotbalul ăsta. Altfel, ce să facem? Muream ca proștii.
Rep.: Sînteți creatorul fotbalului modern românesc?
G.B.: Da, eu cu transferurile mele dubioase, eu, fiindcă v-am deschis ochii, am avut curaj printre primii. Am suferit singur prin străini ca să vă deschid vouă capul. Am dat bani la copiii ăștia, cum credeți că poate un jucător să trăiască?
Rep.: Ce vă doriți de la viață?
G.B.: Pușcărie! Hai sictir, bă! Mă enervați! Ce dracu’ să vreau?
Publicat în Cațavencii, nr. 6(84), 2013
6 vizualizări
