Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

GRIGORE BABOIANU: “Ar trebui să avem oameni mai bine plătiți”

Zoom GRIGORE BABOIANU: “Ar trebui să avem oameni mai bine plătiți”

A doua oară guvernator al Deltei Dunării, de data asta pentru un mandat într-un guvern tehnocrat, Grigore Baboianu este, întâi de toate, un profesionist. Deci nu neapărat un tehnocrat.

Patrick André de Hillerin: În România există doar doi guvernatori: cel al Băncii Naționale și cel al Deltei. E împovărător să îndeplinești o funcție atât de rară?

Grigore Baboianu: Din câte știu, a mai existat o funcție de guvernator (a treia în România ultimilor două decenii), cea de guvernator al Văii Jiului, e drept, doar pentru o perioada de trei ani, dar cred că poate, pentru început, ar trebui să fac câteva clarificări: funcția de guvernator al Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării este o funcție care, din punct de vedere administrativ, nu excede atribuțiile consiliilor județene Tulcea, Constanța și Galați sau pe cele ale consiliilor locale din perimetrul Rezervației. Instituția pe care o reprezint vremelnic are rolul de a administra teritoriul ce cuprinde domeniul public de interes național reprezentând patrimoniul natural format din ecosisteme și habitate naturale, cu resursele naturale regenerabile pe care acestea le generează. În teritoriul Rezervației se mai disting și alți administratori de patrimoniu public: RomSilva pentru fondul forestier, Consiliul Județean Tulcea și consilii locale pentru terenurile din domeniul public de interes județean și, respectiv, local. Cred că gestionarea Rezervației nu trebuie să împovăreze, ci trebuie să genereze și să stimuleze un dialog permanent cu toți actorii din zonă pentru a conștientiza că responsabilitatea acestei gestionări este comună și permanentă. Dar este un aspect foarte important care ușurează mult munca guvernatorului, și anume calitatea oamenilor cu care acesta lucrează în cadrul echipei de coordonare și nu numai.

P.A.H.: Credeți că, vreodată, Rezervația Biosferei Delta Dunării va avea un guvernator care să aibă o longevitate în funcție similară cu cea a lui Mugur Isărescu?

G.B.: În condițiile politice actuale, nu cred acest lucru și mă bazez pe faptul că în 26 de ani de existență a Rezervației au funcționat zece guvernatori și doar unul singur a avut un mandat mai lung decât un ciclu electoral, ceilalți având mandate între cinci luni și trei ani. Acesta nu este un aspect deloc bun, mai ales că cei care au trecut prin această funcție au avut pregătiri dintre cele mai diferite, veneau cu experiențe diferite (au trecut pe la conducerea Administrației guvernatori fără nici un fel de experiență în domeniul ariilor protejate sau măcar în domenii apropiate), fapt care și-a pus amprenta asupra managementului Rezervației prin mai multe inconsecvențe: valorificarea resurselor piscicole și stuficole, de exemplu, a cunoscut diferite forme de rezolvare, de la concesionarea dreptului de valorificare la încredințarea directă a acestui drept… Cred că și în cazul protecției Deltei Dunării, ca și în cazul protecției mediului în general, stabilitatea și continuitatea măsurilor de protecție ar trebui să aibă o abordare asemănătoare celei legate de stabilitatea monedei naționale, iar această abordare să fie însușită de toți factorii politici de decizie.

P.A.H.: De ce credeți că guvernatorii RBDD nu rezistă prea mult în funcție?

G.B.: Datorită factorului politic, desigur, și pentru că există o intervenție mult prea politizată în desemnarea conducătorilor instituțiilor publice din țara noastră fără să se mai țină cont de prevederile legale privind dezvoltarea carierei profesionale a funcționarului public, dar și faptului că nu avem curajul să decidem că sănătatea mediului, de care depinde sănătatea populației României, trebuie să fie o prioritate națională, care nu admite nici o formă de compromis, oricât de mari ar fi presiunile politice. Prin legislația noastră s-au creat situații hilare, dacă nu chiar periculoase: se poate ocupa funcția de șef al unui serviciu cu un profil specializat, în care lucrează consilieri superiori cu vechime în funcțiile profesionale de peste nouă ani, sau chiar al unei întregi instituții de către persoane care au vechime de doar doi ani pentru șef serviciu și de trei ani pentru funcția de director executiv al instituției publice, situații în care acestea din urmă nu pot face, din punct de vedere al priceperii profesionale, decât oficiul plimbării hârtiilor fără a putea avea capacitatea de a mai verifica conținutul tehnic al acestora.

P.A.H.: Cum ați defini, din punct de vedere strategic pentru România, Delta Dunării?

G.B.: Delta Dunării este o zonă strategică pentru România pentru că este cea mai mare zonă protejată a României, cea mare deltă și cea mai mare zonă umedă din Uniunea Europeană, cu recunoașteri multiple pe plan internațional: rezervație a biosferei în cadrul Programului UNESCO „Omul și Biosfera”, zonă umedă de importanță internațională (Ramsar), sit al patrimoniului natural mondial UNESCO, sit al rețelei Natura 2000 și constituie totodată o platformă importantă pentru cooperare transfrontalieră (este recunoscută ca rezervație a biosferei transfrontalieră și zonă umedă Ramsar transfrontalieră România/Ucraina, este parte a Inițiativei Regionale Ramsar pentru protejarea zonelor umede costiere ale Mării Negre și ale Mării Azov – BlackSeaWet, este parte a acordului trilateral de gestionare a ariilor naturale protejate din Delta Dunării și Prutul de Jos, România / Republica Moldova / Ucraina). Prin statutul său de rezervație a biosferei, reprezintă pentru România o zonă în care se implementează modelul de dezvoltare durabilă, în care bunăstarea comunităților locale trebuie să se bazeze pe utilizarea durabilă a resurselor naturale regenerabile, model ale cărui rezultate ar trebui să fie utilizate în cât mai multe zone din țară.

P.A.H.: Se agită ideea unui referendum pentru reducerea atribuțiilor ARBDD. Care ar fi urmarea unei astfel de acțiuni?

G.B.: Îmi amintesc că, imediat după înființarea Rezervației și când Administrația a început să le ceară localnicilor respectarea unor reguli (de exemplu, interzicerea pășunatului sau a pescuitului în zonele strict protejate), reguli care, de altfel, existau și înainte de înființarea Rezervației, dar care nu erau respectate pentru că nu era nimeni care să controleze respectarea acestora, au apărut și primele reacții de nemulțumire ale unor localnici, care au considerat solicitările noastre drept o intervenție „din afară” și au vehiculat ideea unui referendum privind oportunitatea statutului de arie protejată. Între timp, situația a mai evoluat, oamenii au înțeles că România și-a asumat obligația de a conserva patrimoniul natural din Delta Dunării și de a asigura utilizarea durabilă a resurselor naturale regenerabile în folosul nemijlocit al comunităților locale. Nu știu ce s-ar putea decide în cadrul unui nou referendum și nu știu dacă ideea acestui referendum este a reprezentanților comunităților locale sau a unui grup de interese.

P.A.H.: Există interese care stopează sau încetinesc dezvoltarea durabilă a Deltei?

G.B.: Conceptul de rezervație a biosferei prevede măsuri/proiecte prin care să se realizeze o armonizare între cerințele de creștere a nivelului de bunăstare a comunităților locale pe fondul protejării și utilizării durabile a patrimoniului natural, singura sursă care poate să satisfacă aceste cerințe. Prin planul de management al Rezervației, proiectele propuse au în vedere tocmai realizarea acestei armonizări. Trebuie să învățăm toți și, în primul rând, utilizatorii resurselor naturale că nu se poate pescui mai mult pește decât poate produce balta în mod natural, nu pot fi crescute mai multe animale decât potențialul natural al pășunilor naturale, nu pot fi aduși mai mulți turiști decât o pot permite ecosistemele naturale, nu pot fi făcute lucrări care pot afecta echilibrul ecologic al deltei (exploatarea nisipurilor, tăieri de canale noi, defrișări necontrolate, construcții civile în dezacord cu statutul Rezervației), și aceasta pentru că, prin orice abuz de la niște prevederi de bun-simț, este pus în pericol, în primul rând, echilibrul acestui ținut atât de vulnerabil. Toate aceste trebuie să constituie interesul comun atât al Administrației Rezervației, dar mai ales al comunităților locale. Nu aș putea spune că există interese care stopează sau încetinesc cu bună știință dezvoltarea durabilă. Cred că există mai degrabă o mare lipsă de interes pentru înțelegerea conceptului de dezvoltare durabilă și că există o grabă prea mare de a valorifica totul azi, fără să ne gândim la viitor.

P.A.H.: Ce ar trebui făcut, în opinia dumneavoastră, pentru ca zona Deltei să nu mai fie afectată de problemele actuale?

G.B.: Cred că este necesar – ceea ce este necesar, de altfel, pentru întreaga țară – să avem strategii pe termen lung asumate de întreaga clasă politică, să avem reguli bune (și în mare parte cred că avem), dar mai ales trebuie să avem oameni bine pregătiți, atât în ceea ce privește elaborarea regulilor, cât și în ceea ce privește controlul conformității, oameni nestresați de nepricepere și mai ales de tot felul de presiuni și intervenții. Și ar mai trebui asigurată o condiție deloc neglijabilă: să avem oameni mai bine plătiți (funcționarii din domeniul protecției mediului au cele mai mici salarii din sistemul bugetar).

P.A.H.: Poate coexista ideea de paradis turistic cu aceea de paradis natural conservat?

G.B.: Depinde ce înțelegem prin paradis turistic. Paradisul natural trebuie conservat pentru a reprezenta permanent o atracție pentru vizitatori, iar „paradisul” turistic trebuie astfel construit încât să asigure perenitatea celui natural.

P.A.H.: Ar fi turismul de masă o soluție pentru Delta Dunării?

G.B.: Am susținut mereu că turismul trebuie să reprezinte principala activitate economică din perimetrul Rezervației și care poate contribui la creșterea nivelului de bunăstare al populației locale. Este activitatea care are posibilitatea să promoveze și să valorifice atât valorile naturale ale peisajului deltaic, cât și pe cele culturale, exprimate prin tradiții gastronomice care valorifică resursele naturale specifice zonei, resursele folclorice sau religioase. Întrebarea care se pune, însă, este legată de felul în care trebuie desfășurată această activitate. Și, din acest punct de vedere, părerea mea este că turismul din Delta Dunării este un turism mai special, care necesită și o pregătire prealabilă, și este strâns legat de sensibilitatea ecosistemelor naturale. Trebuie să vorbim de un turism la limita capacității de suport a ecosistemelor naturale, care este opusul unui turism de masă cu un număr nelimitat de ambarcațiuni sau de mijloace de transport rutier, cu acces necontrolat în toate zonele Rezervației. Turismul din Delta Dunării trebuie să fie mai degrabă un turism de explorare, un turism de sanctuar în care este necesar un comportament adecvat. Trebuie să înțelegem că nu ne putem apropia prea mult de coloniile de păsări, de zonele de cuibărit sau de cele de hrănire.

P.A.H.: Mai există pește în Delta Dunării?

G.B.: Peștele este resursa naturală cea mai exploatată din Delta Dunării și, din păcate, este o presiune tot mai mare pe această resursă din bazinele acvatice naturale, mai ales că sectorul de acvacultură reprezentat de cele 29 de amenajări piscicole (circa 40.000 ha) și-a redus activitatea foarte mult după 1990. Spre deosebire de acum 25 de ani, când în Delta Dunării pescuiau în bazinele naturale circa 350-400 de pescari, în prezent acest număr a crescut substanțial (circa 1.000-1.100), la care se adaugă populația locală (circa 1.500-2.000) care are drept de pescuit pentru consum familial. Putem aprecia, astfel, cum a crescut presiunea destul de mult pe această resursă. Efectul acestei presiuni este diminuarea calitativă a capturilor, diversificarea metodelor de pescuit și, ca un aspect negativ, se remarcă utilizarea sculelor de pescuit ilegale (plase monofilament, pescuit electric etc.).

P.A.H.: Vă place storceagul?

G.B.: Storceagul este un preparat delicios care se pregătește, tradițional, cu carne de sturion, dar care, în lipsa ingredientului tradițional, se mai poate prepara și cu carne de somn sau din burtă de crap mare. Ce am învățat și testat în ultimii ani prin peregrinările mele prin deltă este că storcegul e diferit de la localitate la localitate, ca de altfel fiecare fel de mâncare de pește din Delta Dunării.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
  • De ce Dumnezeu nu-și va cheltui nici măcar mărunţișul cu noi

    4 februarie 2025

    Cînd Cel de Sus, dînd într-o parte norii, să vadă dacă m-am umplut de har, m-a auzit cum ușui cerșetorii că nu am mărunțiș în buzunar, n-a pregetat pe cînd […]

  • Doi lupi

    3 februarie 2025

    „O poveste de demult, de pe vremea dacilor, cînd se spune că lupoaica a simțit că naște, și sărea din piatră în piatră să-și caute o vizuină.“ Așa începe Călin […]

  • Cei doi Antonești

    27 ianuarie 2025

    Un criminal de război antisemit, părtaș la Holocaust, și un șomer repatriat de la Bruxelles, scos de la naftalină din dulapul soției. Ăsta e intervalul de nenorocire și salvare a […]

  • Cristela – viitoarea doamnă a Țării Românești

    21 ianuarie 2025

    Pentru că din blana lupului mort puricii sar să-și caute o altă gazdă, echipa de zgomote din jurul lui Georgescu ar putea sări din mers în căruța cu coviltir aurit […]

  • Curve n-avem, dar vă place organizarea?

    20 ianuarie 2025

    N-avem candidați la președinție, dar organizăm cu rîvnă alegerile. Avem data, noul orar de desfășurare, noile reguli. Avem o tentativă de limitare a libertății de exprimare și un pic de […]

Iubitori de arta