M-aș simți ca musca la arat să mai comentez pățania Coldplay. Nimeni nu va face vreun pas înapoi din părerile (și prejudecățile) dobîndite. Dar ce mă interesează în urma acestei uriașe (și inutile) confruntări e cum ajung oamenii la concluzii și la convingeri și cum nici o dovadă contrară nu are importanță în discursul ulterior. Cît despre mine, eu cred (dacă are vreo importanță) că publicul a huiduit muzica, și nu interpretul. Pe ce mă bazez? În primul rînd, pe mărturiile participanților, destule, și numai eu am citit peste douăzeci. Oamenii respectivi, buni sau răi, sînt martorii direcți. Deși nu contează că eu îi cred, important e că sînt multe luări de cuvînt, care au o temă comună și o explicație asemănătoare. Imediat a venit replica tăioasă a celor care NU au participat că manelistului i s-au strigat măscări și i s-au adresat injurii rasiste. Mă îndoiesc, tocmai pentru că publicul „snob“ (așa sună grosul acuzațiilor) e unul care face parte din secțiunea „progresistă“ a societății și, chiar dacă aceasta e „snoabă“ sau tocmai din cauza asta, nu trece la injurii rasiste. Dar să presupunem că chiar s-a întîmplat. Dovada? S-a afirmat că sînt zeci de înregistrări cu injuriile rasiste. Convins că există, am căutat măcar una, să aud cu urechile mele. Se știe că la concerte filmează oamenii. Deci ar fi ușor de verificat. Ce să vezi, n-am găsit. Dar asta nu a avut nici o importanță.
Așadar, toată tevatura sună cam așa: cei care nu au fost la concert zic că e rasism, cei care au fost zic că nu, că au huiduit muzica.
E clar că nimeni nu va da un pas înapoi. Ceea ce contează e felul în care cei care nu au văzut, nu au auzit știu mai bine decît martorii ce și cum s-a întîmplat. Am să fac o observație măruntă. În seara a doua nu s-a mai huiduit, deși a venit aceeași categorie de public.
Și am să fac apel la vechiul meu învățător într-ale polemicii, Karel Capek, care zice așa: „6. Imago. Constă în faptul că adversarului real i se substituie o momîie neverosimilă, după care această momîie este răsturnată în chip polemic. Se polemizează, de pildă, cu ceva ce nici nu i-a trecut prin gînd adversarului combătut și nici n-a spus niciodată în acest sens; i se demonstrează că este sărac cu duhul și că greșește, pe niște teze care într-adevăr sînt sărace cu duhul și greșite, însă nu sînt ale sale“.
Problema, așadar, e dacă acuzațiile de rasism se confirmă sau nu. Dar nu vom ști cu siguranță, pentru că fiecare e liber să creadă ce vrea. Însă noi, cei din publicul spectator, am putea oare să ne formăm o părere cît de cît corectă? Eu zic că putem. Iar singura cale spre un adevăr cît de cît parțial sînt datele exacte, probele necontaminate nici de ideologie, nici de pixelul albastru.
Hai să încercăm. Turneul trupei se axează pe integrare și toleranță, pentru categoriile artistice defavorizate. Mă tem că aici nici măcar în startul alegerii artistului român nu s-a respectat principiul călăuzitor. Cică în Elveția au cîntat cu Roger Federer. Poate Roger e într-o situație dramatică. Poate elvețienii au uitat de el și-l tratează cu curul. Nu știm ce tragedie o fi trecut peste Alpi. În cazul lui Babasha, însă, lucrurile sînt ceva mai clare: e number one pe YouTube, cu peste 19 milioane de vizualizări. Cîntă peste tot, are fani din toate categoriile sociale și etnice, care îl cheamă și îl ascultă. Iar textele manelelor lui vorbesc despre o lume stratificată, intolerantă, misogină, discriminatorie, ilegală și abuzivă, exact cum va fi cerut Coldplay, numai că, vai, vorbesc (cîntă) despre toate astea cu o imensă admirație. E un stil de viață în care numai cei mai tari și numai bărbații au drept de viață și de moarte. Hm, aici cred că lucrurile se complică. Modelul artistic al tînărului e complet opus modelului politic al trupei călătoare.
Iar pînă la ora concertului nu avem cunoștință de nici o discriminare, nici un atac la adresa artistului, pe criterii etnice sau rasiale. Nu a fost lapidat public (șeimuit, cum se spune), nu a fost interzis, nu a fost discriminat, nu cîntă pe străzi, nu trăiește în sărăcie, nu e în pericol de excludere. Deci nu face parte (întocmai ca Federer) din acea categorie pe care un PR șmecher pare să o vîndă frumos ambalată. Dimpotrivă, ambii invitați sînt milionari. Și cred că orice demonstrație se poate opri aici.
Însă rămîne o întrebare simplă: de unde insistența pe rasism? Și aici încep (și eu) cu presupunerile fără demonstrație – dar mi-e permis, sper, să trag spuza pe turta mea. Există multe persoane care au nevoie ca de aer de nedreptate, de intoleranță, de rasism (de misoginie încă nu, poate cu altă ocazie, că altminteri li se strică fengșuiul), ca să poată aparține unui trend, unei ideologii, unei bule. Și există alte cîteva persoane care o duc bine dacă e rău sau dacă se demonstrează că e rău.
Dar vin la sfîrșit și zic: e chiar foarte rău în multe locuri din România. Cei care caută rasism în papură ar putea, cu aceleași intenții, să găsească ceea ce există de decenii în mediile defavorizate, în comunități, la periferii. S-ar putea să fie surprinși cîte destine tinere se frîng în comunități, cîtă nedreptate și cîtă violență deformează soarta fetelor rome. Toate lucrurile astea există. Doar că ele trebuie căutate acolo unde sălășluiesc cu adevărat. Nu la nefericitul ăla de concert strălucitor.
Spre marea mea rușine, habar n-am avut ca argumentația strawman (sperietoare de ciori) ii aparține lui Capek. O zi în care nu înveți ceva e o zi pierdută. A, era vorba despre concertele de trista notorietate. Colegul meu, un om extrem de blând, care s-au dus cu cei doi copii, unul major, celalalt pe aproape, i-a huiduit pe Coldplay pt idee și pt ca si-au bătut joc de banii lui. El asculta rock vechi, la concert s-a dus pt copii.
Hadeti d-le! E foarte importanta ,,tema impusa” ca se insista atata? Traim intr-o tara (lume?) in care ,,minciuna a devenit un mod de viata”, si spuneti ca-i credeti pe aia dintre participanti/ neparticipati care au declarat ,,una/ alta”. Macar de cand s-a plamadit activitatea asta de ,,influencer” (un fel de cioban modern) ar fi trebuit sa sa prinda toata lumea cum sta treaba cu manipularile. Deaia-s importante substraturile… Iar pentru cei care char daca le dai ,,mura-n gura” tot nu pricep, te stradui sa le desenenzi si nimic, le faci semnele populare si n-au nici o reactie, tre spus ca-i vorba de ,,teoria conspiratiei” care deja de ceva vreme se pune in practica.
Imi dadea verdictul un amic ,,mai diliu”’ ca cica : ,,au luat un ‘Cris mai altfel’ si l-au pus sa cante planetei despre ‘iubire’. Fac s-un videoclip la Hymn For The Weekend intr-un mediu ‘plin de culoare’, ca-n paralel (de prin 2011) culorile sa sa propage, sa se transforme intr-o activitate sportiva ‘plina de culoare si evident magie’ si sa se ‘viralizeze’ rapid prin scoli (un alt amic din Mures tocmai ce-mi spunea ca-n aceasta dimineata, intr-o gimnaziala, a avut loc prima etapa de ‘alergare’ in cadrul scolii in care la final s-a aruncat cu ‘prafuri colorate specifice acestui tip de eveniment’. Sigur ca se va transforma in ‘noua traditie’, se intelege. Magia devine realitate? se intreaba nedumeriti unii dintre parinti (care pricep cat de cat situatia), pe care inca-i mai intereseaza cat de cat in ce mediu sunt nevoiti sa-si cresca copii …
Florin comentariul tau e foarte la obiect si face o analiza a comentariilor foarte buna.
In legatura cu cantarea problema e mult mai simpla si din ce mai stiu si eu cred ca cineva a insistat sa promoveze pe cineva anume,nu am nimic cu baiatul ala care canta pe stilul lui mai bine sau mai rau e stilul lui si atat.
Parca asta cu milioane de vizualizari ale unui artist de care de fapt nu a auzit nimeni a mai fost si vizualizari se pot face in diverse moduri. Si acum despre cantare,publicul Coldplay e diferit de publicul de manele orice s-ar zice cum ca toti ascutam manele nu e asa,si daca ii pui in aceeasi cantare si fara sa pregatesti bine momentul iese cu taraboi,bine ca nu au aruncat si cu obiecte in ei.Trebuiau sa anunte inainte,sa ceara rabdare si intelegere publicului inainte de momentul manele.Desi multi artisti nu recunosc si nu suna bine,de fapt publicul e stapanul pentru ca el plateste si artistii din asta traiesc,altfel trebuie sa cante la festivalurile berii si ale comunelor unde publicul nu plateste si poti face orice.
Acum dupa toate astea unde mai e rasismul si intoleranta pe baza etnica?
Cunosc o situatie in care („care in ea”) micul Serpentin teroriza scoala, desi era mic. Ideea era: Serpentin provoaca, apoi vin prietenii lui mai mari si mai rai si rezolva situatia. Concluzie: Serpentin a devenit cel mai de temut om din scoala. Buuun. Si vine „tata la” Serpentin (care chiar ar fi putut invata, a dat insa un sut demn de Ronaldo acestei posibilitati si, ca sa ne exprimam academic, si-a bagat picioarele in ea de scoala) si ne zice: il discriminati pe fiul meu. Discriminatul a disparut finalmente din scoala, pe vremea aia inca se putea sa te autoexcluzi, acum poti sa faci orice si tot termini ceva, tot capeti o diploma (a carei utilitate e clara: poti sa-ti faci vint cu ea cind e foarte cald, si, credeti-ma, e foarte cald in scoli), dar nu inainte de a o bate pe profesoara de educatie pentru cresterea piropopircanitelor de curte si nu inainte de a-i sparge geamurile si capul. (Ce i-a fost si lui la indemina, mai precis prietenilor sai, pentru ca ei asa lucreaza, barbateste: niciodata prin fata, mereu prin spate, traiasca pleonasmul. Sa fie bine, sa nu fie rau. Sau invers.) Asa merge treaba cu corectitudinea politica : fii tu corect cu mine, ca eu am grija sa nu fiu corect cu tine, asupritori nenorociti care sinteti voi! Si, credeti-ma, devine din ce in ce mai dureros pentru omul care sta cuminte la locul lui sa vada cum e tras la raspundere pentru faptele rele ale altora. Sa vada cum ii ia fata corectitudinea politica. Remember „Fahrenheit 451”? Well, well, well, cam acolo sintem, oameni buni! Zice o fata la Tirgul de Carte: „Nu e bine sa citim prea mult, dar nici sa stam prea mult pe telefon. Deoarece, daca citim prea mult, pierdem conexiunea cu realitatea.” (Nu e clar ce se intimpla daca stam prea mult pe telefon.)
P. S. 1 La emisiunea lui C. Striblea l-am auzit pe un domn revoltat impotriva celebrei metafore a lui Eminescu „un cuibar rotind de ape” (etc). Pina azi n-am mai auzit pe nimeni sa fie suparat pe o metafora. I-am auzit pe unii suparati pe matrice, dar nu pe metafore.
P. S. 2 Tot acolo o doamna a zis, literalmente: „Sint intru totul (sau suta la suta, nu mai stiu) de acord cu discursul (domnisoarei din Ineu), dar am citeva amendamente.” Mai comentez?
P. S. 3 Si eu sint de acord cu discursul celebrei domnisoare. Scoala e societatea in miniatura, deci poti invata orice de acolo. Totusi, exista ceva care se numeste liberul arbitru: orice idiot te poate invata orice, dar nu e obligatoriu ca tu sa asimilezi. (Cum ne spunea tovarasa profesoara de romana, comunisti nenorociti ce sintem: „Mai Andrei, dar daca Bogdan iti spune sa sari in fintina, tu sari?”) Si, pe de alta parte, ma opun discursului (ce, eu n-am voie sa ma contrazic?): nu te invata scoala minciuna, ipocrizia si conformismul. Nu profesorii. Poate colegii? Parintii? Zic si eu… Dar bunul-simt e de acasa: poti sa spui lucrurile astea (bravo!, cum zicea Clint Eastwood in filmul acela, stiti dumneavoastra care), dar neaparat la festivitatea de absolvire? Nu puteai sa mai astepti citeva zile? (Sau o luna, sau un an, poate nu mai vrei sa le spui?…)
E-o lume minunata, in care poti gasi…
Cu toata stima, A. Matita
A aparut o melodie a cantaretei Theo Rose (despre care nu auzisem niciodata pana acum), cu un mesaj absolut special. E si buna melodia, cu preluari din folclor remixate, sau cum se zice. Pacat, foarte mare pacat ca Theo Rose este o femeie frumoasa. Daca era un homosexual, sau un transexual, precis am fi cadtigat Eurovisionul cu aces cantec. Se cheama „Nu ma duc la club” .