Într-un celebru serial englezesc, Black Mirror, un prim-ministru este adus în situația de a fute un porc, în direct, pe un post național de televiziune. Cel care mînuiește jocul e un tip care vrea să se distreze și care nu dă doi bani pe comunicare, strategie, politică, mass-media. Cînd, însă, vede că planul lui reușește integral și că toată activitatea Londrei e paralizată, pentru că populația a lăsat totul deoparte, numai să vadă spectacolul, insul se sinucide.
Eu cred că oamenii politici merită dezbrăcați. Și de costume, și de cuvinte, și de aparențe. Nu dracul i-a pus să conducă națiuni. Din poziția lor, ei au un drept simbolic de viață și de moarte asupra cetățenilor. Singurul drept al cetățenilor e să-i ciocănească. E calp? E mincinos? E ignorant? E escroc? E protejat? Dacă da, hai cu comentariile, cu hazul, cu tăvăleala prin smoală și pene. Consider că e un meci echitabil. Unul, cu legile, altul, cu vorbele. Firește, o astfel de înfruntare poate avea loc numai în democrație, unde, se zice, drepturile omului sînt sfinte.
Însă, de multe ori, chiar aici, în democrație, jocul e împins în afara terenului, printre blocuri, unde singura realitate e a celui mai tare. Dacă ai publicul, media și mercenarii de partea ta, poți sfîșia pe oricine. Vederea sîngelui virtual, a mațelor extrase cu instrumentele de tortură, în fine, scalparea nefericitului sau a nefericitei provoacă un orgasm colectiv. Excitantul să facă bine să stea în găoacea lui pînă trece valul. Nu te poți împotrivi, nu există nici milă, nici îndurare, nici omenie. În definitiv, nu te-a jupuit nimeni, doar virtual.
Cu toate astea, în lumea asta crudă doar simbolic, presiunea publicului întărîtat de sînge e una distrugătoare, tocmai pentru că trăim în satul mondial. Orice neica Nimeni te poate murdări de la distanță.
Cam așa am privit, în ultimele zile, pățania lui Kate, Catherine, princess of Wales, ca pe o imensă, nerușinată jupuire în public. Kate Middleton a fost (și este) poate cea mai cuminte și conformistă membră a case regale britanice. Nu se încurcă cu gigoloi, nu iese vineri seara beată pulbere din strașnicele localuri englezești, nu spune prostii, nu are nici capricii scandaloase. De aceea, execuția publică, scotocitul după dosarul ei medical, ștergerea unor fotografii amărîte – care încercau să îi protejeze intimitatea –, totul urmat de o „mărturisire” filmată și aranjată de un PR de căcat, toate astea mi s-au părut culmea scîrboșeniei și a dezumanizării. Eu le sugerez „jurnaliștilor“ neînfricați să nu se oprească aici. Eventual să îi strecoare o sondă microscopică în cur, în laringe și în pizdă. Publicul are dreptul să știe.
Ar fi interesant de aflat câți dintre redactorii The Sun, Daily Mirror, the Independent sau the Telegraph sunt la origini scoțieni, irlandezi sau galezi. N-ar schimba prea multe, dar le-ar oferi o scuza noua, mai puternica decât independenta editoriala.