Probabil că Halloween-ul a rămas singura sărbătoare cu adevărat pură din România. În sensul că am luat-o aşa cum este de la americani. Nimeni n-are habar despre ce e vorba la Halloween, dar toată lumea ştie că trebuie să se costumeze, să se-mbete şi să facă o colecţie sănătoasă de poze penibile, care să ţină pînă la anul. Nu-i ca la celelalte ocazii din an, unde toţi puriştii se cacă pe ei că, vezi Doamne, se deteriorează spiritul Crăciunului/Paştelui/Sfîntului Valentin, cînd ei tocmai au cheltuit juma’ de salariu pe decoraţiuni, lumînări parfumate cu miros de brad şi cadouri mult prea scumpe şi mult prea simbolice.
Şi, totuşi, toată inocenţa mercantilă a Halloween-ului e grav ameninţată. Mă aştept ca de la an la an să apară tot mai mulţi oameni care să zică că au auzit ei de nu ştiu ce sfînt obscur din calendarul ortodox, care în Cucuieţii din Deal e sărbătorit de localnici printr-o antică tradiţie a murdăritului pe faţă cu tăciune, ca să nu le fure spiritele rele fetele virgine. Apoi, cineva o să zică că ăla e, de fapt, Halloween-ul românesc şi o să ne acuze pe noi, prostimea, că sîntem nepatrioţi şi că nu ne respectăm cultura milenară şi importăm sărbători fără substanţă. S-a întîmplat asta cu Valentine’s Day devenit Dragobete, se poate întîmpla şi cu Halloween-ul.
În altă ordine de idei, anul ăsta a fost şi prima oară cînd m-am costumat în ceva de Halloween. Mi-a luat aproximativ 20 de minute şi, zic eu, a fost un succes: vestuţă pe care n-am purtat-o niciodată, 0 lei; cămaşă caroiată băgată pentru prima oară în pantaloni, 0 lei; ochelari cu lentilă imensă împrumutaţi de la cineva, 0 lei. Să fii singurul om care de Halloween e deghizat în Ion Cristoiu, nepreţuit.
