Hronicul plagiatorilor naţionale

Dacii s-au îndrăgostit de monedele macedonene bătute de Filip II, tatăl lui Alexandru Macedon, care aveau pe faţă capul lui Zeus, iar pe dos un călăreţ în galop, dar le-au copiat prost, dintr-un argint măsluit cu aramă. Apoi, le-a trecut prin cap să imite şi caracterele greceşti ale monedelor, numai că le-au copiat greşit şi literele nu au avut nici un înţeles, iar barbarii din vecinătăţuri care o rupeau greceşte au descoperit că dacii umblă cu ocaua mică şi s-au ferit să le mai utilizeze banii falşi. Probă de microfon: barză, viezure, strungă, mânz, plagiat.

La două mii de ani de la sinteza daco-romană, Alina Mungiu-Pippidi are în comun cu Ioanel Sinescu tot atât de multe secrete legate de plagiat pe cât au Mircea Beuran, Corina şi Cristian Dumitrescu sau Ioan Mang. Interesant este nu ce zice istoricul Zoe Petre, fiica reputatului arheolog Emil Condurachi, cum că plagiatul este consecinţa unei practici acceptate tacit de comunitatea ştiinţifică românească, ci reacţia plagiatorului prins cu musca pe căciulă.

Când a fost prins în fapt, profesorul Ioanel Sinescu era deja prorectorul Universităţii de Medicină „Carol Davila“. Copiase la greu, în lucrarea Urologie clinică, apărută în 1988, fragmente dintr-un tratat american, editat în 1957. Reacţia Ministerului Educaţiei: actul de copiere după autori străini este un fenomen generalizat; ministerul nu se implică în astfel de cazuri şi susţine că Legea nr. 285 din 23 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe este vagă.

Reacţia lui Sinescu: „Am făcut un bine studenţilor români, care nu au acces la tratatele americane, să beneficieze şi ei de aceste informaţii“. Binele constă în faptul că, în 1984, organele i-au dat paşaport în regim de urgenţă, pentru a urma un stagiu de perfecţionare în SUA, în microchirurgie urologică. Mărinimos precum haiducii lui Şaptecai, Ioanel ia de la bogaţii de capitalişti şi împarte prada cu săracii din lagărul socialist.

În 2003, când l-au prins cu deştele în borcanul cu miere, Mircea Beuran era ministrul Sănătăţii. O comisie numită de Senatul Universităţii „Carol Davila“ a­junge la concluzia că Ghidul medicului de gardă, publicat în 1997, avându-l ca autor cordonator pe Mircea Beuran, reprezintă un plagiat. Lucrarea este o traducere a compendiului On Call – Principles and Protocol, realizat de un colectiv de trei autori, editat la Philadelphia, în 1989.

Reacţia lui Beuran: „Afirm cu toată răspunderea că acest atac violent este explicabil numai prin zvârcolirea pe care o trăiesc în prezent foarte multe grupuri de interese din sistemul sanitar şi din cel al furnizarii şi achiziţionării de medicamente, ce simt adierea că noile măsuri pe care le-am iniţiat nu le vor îngădui nicicum să aibă privilegiile imense, materiale şi de altă natură, pe care le-au avut până în prezent“.

Mai nou, plagiatul s-a mutat pe sălile Educaţiei şi nu se lasă dus de acolo nici cu Miliţia. Corina Dumitrescu, desemnată ministru în prima ecuaţie a cabinetului Ponta, este acuzată de plagiat de către profesorul Octavian Manolache, împreună cu soţul ei, eternul deputat PSD Cristian Dumitrescu. Cuplul de şuţi intelectuali fură la greu pasaje întregi dintr-o carte a profesorului Manolache, dar dau chix ca ultimii găinari când înşiră, fără să verifice, numerele articolelor legislative invocate în opera sa de profesor, care fuseseră modificate între timp prin Tratatul de la Amsterdam din 1999.

Manolache i-a dat în judecată,  iar Corinuţa s-a lepădat de pasajele cu cântec şi a depus la dosar o declaraţie prin care susţine că nu sunt opera ei, dând indirect vina pe Clihti – aşa se prezintă soţul ei, Cristian Dumitrescu, preşedintele Comisiei de învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport al Camerei Deputaţilor, care este un plagiator peltic şi tace vârtos ca porcu-n cucuruz la acuzaţiile de plagiat cu care este stuchită în freză nevastă-sa.

Ultimul caz, cel al ministrului (încă) Ioan Mang, frizează patologicul. La cele cinci acuzaţii de plagiat, inclusiv una în care copiază cuvânt cu cuvânt greşelile de pe un manuscris postat pe Internet, al unui profesor din Israel, Ioan Mang dă vina pe Boc. Apoi se răzgândeşte şi consideră că este o conspiraţie împotriva guvernului, nu a sa. Singurul român care recunoaşte că a favorizat plagiatul, fără să fie acuzat, este Alina Mungiu-Pippidi: „Unul din profesorii mei m-a pus să traduc o lucrare despre alcoolism (…), plagiat semnat de el, ca şef de catedră“.