Impozitează-mă, dacă mă prinzi!

Într-o știre de săptămâna trecută, bazată pe nu se știe ce date, PRO TV anunța, cu aerul că ne comunică un adevăr de necontestat, că românii plecați la muncă în străinătate trimit anual în țară șapte miliarde de euro. Este o sumă enormă, capabilă să relanseze economia românească prin simplul fapt că există și că trece pe aici, intrând în consum, chiar dacă ar adăpa doar piața neagră sau gri. Din nefericire, suma aceasta era valabilă înainte de criză și reprezintă, de fapt, vârful. După anul 2008, când s-a atins acest prag, trimiterile de bani în România s-au împuținat constant. În 2014, ultimul an pentru care există, deocamdată, date oficiale, românii din străinătate au trimis acasă doar 1,75 miliarde de euro. Din ce în ce mai puțini bani, pentru că în toată Europa șomajul crește, banii se împuținează, viața se împute.

Investitorii străini în România ne spun același lucru: suntem de la an la an din ce în ce mai neatractivi. Dacă românii noștri, sânge din sângele patriei, nu mai trimit bani aici, ei, binefăcătorii externi, de ce ne-ar lăsa nouă pe mâini banii lor?

A fost nevoie să moară simbolic niște date confidențiale din dosarele Mossack Fonseca pentru ca oameni din Banca Națională a României să îndrăznească să deschidă gura. Primul a fost Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR, care a spus că “nu toate optimizările fiscale sunt imorale, unele sunt și ilegale raportat la legislație”. Asta, din mijlocul unui cor de specialiști care plângeau pe umărul nedreptățiților optimizatori fiscali, care nu făceau decât lucruri imorale, în opinia lor, fugind cu impozitele datorate statelor în paradisuri fiscale. Dacă-l ascultai pe Florin Georgescu, ai fi spus că te afli în mijlocul manifestanților din Genova, care, în 2001, înfruntau gazele și gloanțele forțelor de ordine italienești pentru a le spune liderilor G8 că paradisurile fiscale trebuie scoase în afara oricărei economii oneste. “Bugete sărace care nu pot răspunde solicitărilor populației, pe de altă parte bani foarte mulți în paradisurile fiscale, ceea ce, în plan general, dar și local, la nivelul fiecărei țări conduce la slăbirea democrației și a țesutului social, care asigură fundamentul oricărei democrații”, a mai spus Florin Georgescu, vorbind despre funie în casa spânzuraților care tocmai își mai verificau pe smartphone conturile din Caraibe.

Iar dacă semnalul tot a fost dat de la cel mai înalt nivel, au mai apărut și alți oameni din BNR dispuși să povestească. De data asta cu date. Florian Neagu, director-adjunct la Direcția de stabilitate financiară a BNR, a declarat zilele trecute: “Când ne uităm la cine face profituri și pierderi, în țară, pe ultimii zece ani, firmele românești, neaoșe, fac profituri cu vreo 30% mai mari decât celelalte”. N-ar fi nimic spectaculos aici, dar capitalul românesc se află la sensibilă egalitate cu cel străin. Adică economia din România este stăpânită în proporție de 50-50% de către români și străini. În condițiile acestea, profitul mai mare făcut de firmele românești ar fi surprinzător, mai ales în condițiile în care toți pseudo-specialiștii ne spun că românii nu sunt buni antreprenori, nu au know-how și nu știu să facă afaceri, deci e nevoie de investitori străini, care știu să facă afaceri. Iată că, cel puțin aparent, nu știu. Dar numai aparent, dacă nu ascultăm toate informațiile furnizate de specialiștii fiscali. “Societatea din România primește facturi de achiziții cu sume foarte mari, aproape chiar de prețul de revânzare, astfel încât pe teritoriul României fie se realizează o pierdere, fie un profit minuscul, nesemnificativ. Profiturile ajung în locurile de rezidență ale societăților-mamă sau în așa-zisele paradisuri fiscale.” Asta spune Adrian Bența, un om tot mai citat de către televiziuni. Dar spusele lui sunt întărite de către Liviu Voinea, alt viceguvernator al BNR: “Între 2008 și 2014, profitul reinvestit a fost negativ, deci practic acela a fost într-adevăr profit făcut în România și scos din țară”.

Doar în 2011, banii scoși din țară de către multinaționale au depășit două miliarde de euro. Iar ăștia sunt doar banii de care știe BNR. Oricum, ies mai mulți bani decât pot deja să trimită în țară românii de-afară. Și, cu deosebit respect, ne întoarcem la Pierre Moscovici, comisar european: “Este vital ca o companie multinațională să-și plătească impozitele acolo unde face profit, acolo unde face bani. E nevoie de o taxare a capitalului care iese către țara care are impozite foarte mici”. Domnule Moscovici, ce n-ați înțeles, dom’le? Multinaționalele din România nu fac profit, merg pe pierdere. Sunt Maicile Tereza ale finanțelor mondiale. Pe vremea Papei Paul al VI-lea, multinaționalele astea care se chinuie zeci de ani pe pierdere într-o țară din ce în ce mai săracă ar fi fost direct sanctificate, iar conturile lor ar fi fost purificate de banca Vaticanului direct, fără alte paradisuri fiscale.