Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Impresiile Papei Francisc după întîlnirea cu Viorica Dăncilă

Zoom Impresiile Papei Francisc după întîlnirea cu Viorica Dăncilă

Dragă jurnalule, binecuvîntează-mă pentru c-am păcătuit. M-au anunțat băieții mei, garda mea elvețiană, că mă caută o femeie în negru. I-am întrebat dacă poartă cu ea și alte accesorii ascuțite și m-au liniștit spunîndu-mi că nu e nimic ascuțit în legătură cu ea. Duce doar o poșetă plină cu prosoape de la hotel.

Am aruncat în grabă o robă pe mine și am coborît să mă întîlnesc cu doamna. Încă din prima clipă m-a frapat cu personalitatea fericită a dumneaei. Căci fericiți cei săraci cu duhul, a lor va fi împărăția Cerurilor. S-a prezentat ca fiind premierul, prim-ministrul și șeful Guvernului din România, dar m-a rugat să nu spun la nimeni, în caz că află cine nu trebuie. Au urmat cîteva ore absolut delicioase de discuții cu doamna Viorica. Spun delicioase pentru că m-a servit cu o prăjitură tradițională din țara dumneaei la care au acces numai fețele bisericești. Se numește “Colivă” și, înainte să plece, i-am cerut și rețeta.

Doamna Viorica a continuat apoi să mă pună la încercare cu tot felul de tehnicalități. De exemplu, m-a întrebat de ce nu sînt mai înalt, dacă se spune despre mine că sînt un înalt prelat. Cine a fost Vasilica Sf. Petru și de ce s-a ridicat o biserică așa mare în cinstea ei? Cum am ajuns președinte dacă m-am născut în altă țară? Cît costă o exorcizare a părului? I-am răspuns cu plăcere la toate întrebările pînă în momentul în care m-a întrebat cum îl cheamă pe Dumnezeul nostru. I-am răspuns că tot Dumnezeu, moment în care s-a oprit o clipă și a exclamat: “Nu se poate, pe Dumnezeul nostru îl cheamă Dumnezeu și voi sînteți altfel decît noi, deci n-are cum să fie adevărat!”.

Am văzut în ochii ei neliniște, freamăt, disperare, așa că am încercat să-i explic că e vorba de același Dumnezeu, doar că la un moment dat ochișorii ei au început să clipească necontrolat în ritm de “Dansul pinguinului”. Am știut atunci că a sosit clipa ca drumurile noastre să se despartă. I-am urat doamnei Viorca tradiționalul “Oricărui om îi este teamă de Dumnezeul lui” și ne-am despărțit. Am rămas însă cu rețeta desertului delicios pe care am de gînd să-l fac chiar acum.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Șato falit

    21 ianuarie 2020

    Anul trecut, cam pe vremea asta, am intrat ca un domn într-o bancă, fluturîndu-mi hlamida gloriei, și am ieșit într-o jumătate de oră, ponosit ca un homles fără pensie și […]

  • Pe cale de dispariție

    21 ianuarie 2020

    Gîndacul croitor al stejarului a apărat Valea Oltului mai îndîrjit decît au făcut-o dacii lui Scorillo și ai lui Decebal. A oprit buldozerele, planul de fezabilitate și fondurile europene doar […]

  • Răul cel mai cinic

    21 ianuarie 2020

    A devenit extrem de plictisitoare, ba pe alocuri chiar enervantă, mantra asta cu alesul între răul cel mai mic și răul cel mai mare. Sunt din ce în ce mai […]

  • Constituție, prostituție…

    14 ianuarie 2020

    A existat, după 1990, un moment încare Constituția României putea fi modificată, schimbată în bine. Era epoca în care o alianță politică obținuse peste 60% din locurile din Parlament. Se […]

  • Istoria în adormire

    14 ianuarie 2020

    Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă […]