Dacă Imperiul Roman ar fi făcut drumuri cu banii cu care le fac românii, romanii nu ar fi ajuns în vecii vecilor în Dacia, iar noi n-am mai fi vorbit românește, ci poate tătara sau rusa.
Așa se face că, la Alba Iulia, un drum de 5 km parțial pavat, ce va străbate pădurea de sub dealul Mamut, va costa peste trei milioane de euro. Primarul Mircea Hava, foșt șef de secție la fabrica de site moleculare a combinatului chimic din Râmnicu Vâlcea, intenționează să îmbârlige cu acest drum două forme de turism, cel cultural și cel eco. Abureala lui Hava seamănă cu polologhiile fără sare și piper însușite la centrul de perfecționare a cadrelor de conducere din întreprinderi: “Alba Iulia este capitala de suflet a neamului românesc, simbol al unității românilor și românismului de pretutindeni, iar Cetatea Alba Carolina reprezintă un liant viu între secole de istorie, cultură și civilizații europene succesive”. Cum Primăria lui Hava este o întreprindere de confecționat izmene pe călător, edilul-șef a găsit cheia “creșterii cererii de turism pentru municipiu, dar și pentru România”, băgând o căruță de bani într-un drum absolut inutil, printr-un procedeu care se numește hocus-pocus dispărutus.
