Jurnalul lui Nicolae Timofti (președintele Republicii Moldova)
2 noiembrie 2013
Dragă jurnalule, am decis să scriu acest jurnal în română și nu în moldovenească pentru că niciodată nu se știe în mîna cui cade și n-aș vrea să fie descifrat cu ușurință. Apropierea pro-europeană decurge conform planului. De probă, am trimis întîi tinerele cu vîrste cuprinse între 16 și 25 de ani și țigările fără timbru. Ne-au scris că o duc bine. Țigările, bineînțeles, că tinerele s-au măritat toate cu italieni și deja au uitat dulcele grai.
3 noiembrie 2013
Rusia a oprit importul de vinuri și amenință mereu că ne taie gazul. Foarte bine, atunci vom bea noi vinul și-așa vom face rost și de gaze.
5 noiembrie 2013
În fiecare zi simt cum Rusia ne respiră în ceafă. Pe bune, în fiecare zi Putin mă sună și-mi cere să-mi lipesc receptorul de ceafă, după care începe să sufle în el.
7 noiembrie 2013
Înțeleg că în România există un grup de cetățeni care încearcă să zădărnicească integrarea Moldovei în Europa prin mesaje subversive de tipul “Basarbia, pămînt românesc”. Ce v-am făcut, domnilor, să ne urîți atît de tare? De ce nu “Basarabia, pămînt austriac” sau “Basarabia, pămînt luxemburghez”, așa cum ne dorim cu toții?
Jurnalul lui Vladimir Putin
3 noiembrie
Nu-mi convine deloc că Moldova se apropie de Uniunea Europeană. Trebuie urgent să-i momesc pe moldoveni cu ceva. Din păcate, strategia mea de a pune o sticlă de vodcă sub o cutie de carton proptită într-un băț legat cu ață nu merge, pentru că prind mereu numai ruși. Dacă vreau să capturez basarabeni, trebuie să folosesc ca momeală un pașaport românesc sau un CD cu Doina și Ion Aldea Teodorovici.
4 noiembrie
De curiozitate, am fost și eu în Republica Moldova, să văd care mai e atmosfera pe-acolo și cât de filoeuropeni sunt basarabenii, de fapt. Vreau să spun, dragă jurnalule, că au ăștia niște șosele de-ți rupi mașina-n două. Și se mai miră că venim la ei cu tancurile.
5 noiembrie
Nu, că m-am enervat! Am pus mâna pe telefon, l-am sunat pe președintele românilor și i-am spus că-i cedez Republica Moldova cu o singură condiție: să-mi dea la schimb Moldova românească, din dreapta Prutului. Oricum, n-am ajuns cu el la nici un acord. Mi-a răspuns scurt că nu poate să facă una ca asta, că are obligații la cineva din Buzău și nu îndrăznește să-i înstrăineze femeii plaiurile natale.
