În căutarea parfumului pierdut

Pe urmele iubirilor pierdute

amușinez o umbră de parfum,

un glas străin parcă mă-ndeamnă: du-te!

un altul îmi șoptește: nu acum!

Ce-o să găsești?! Un roi de cimitire

ce bîzîie pe florile de-atunci

și răsfoind o carte de citire,

bătrîne legănînd în poale prunci.

Una din ele poate e Maria

iar alta chiar Elena Talagai.

Trageți pe ochi mai bine pălăria

ca să nu vezi năluci de putregai,

că unde-a fost parfum de piersici coapte

și rîs zglobiu și gust de buze dulci

e-o gară tristă, cu un tren de noapte,

de-ți vine chiar pe șine să te culci.

Iar joia tineretului de-acuma

e-o sîmbătă cu un șirag de morți.

Vrei să dansezi? Cu fata sau cu muma?

Dame-tango? Bătrînele-s la porți.

Şi-un craniu știrb cu oase-mbîrligate

pe crucile care așteaptă-n drum

la ia-mă-nene, să le duci în spate

pînă la mult visatul lor parfum.