Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În loc de petrol ieftin de la Marea Caspică, ne-am ales cu cultul personalității unui general kaghebist din Azerbaidjan

Zoom În loc de petrol ieftin de la Marea Caspică, ne-am ales cu cultul personalității unui general kaghebist din Azerbaidjan

Marți, a treia de Paști, Horia Gârbea,

vicepreședintele Institutului Cultural Român (ICR), cu rang de ministru secretar de stat, a primit la Baku, premiul literar internațional Aliyev. Pentru ce merite?, vă veți întreba pe bună dreptate. Pentru un omagiu grețos adus generalului KGB Heydar Aliyev, dictatorul Azerbaidjanului, tatăl actualului dictator azer, Ilham Aliyev. “Veți înțelege așadar de ce primul drum pe care l-am făcut în Bucureștiul înghețat (…), a fost, trăgând sania cu fiul meu pe ea, în Parcul Tei, unde se aflăstatuia lui Heydar Aliyev, eroul civilizator și providențial al Azerbaidjanului”, scrie Gârbea în eseu, ca și cum ar linge o statuie înghețată de kaghebist.

Statuia generalului KGB a fost dezvelită

pe 27 septembrie 2007 de președintele Băsescu și de cel azer, Ilham Aliyev, pe Aleea Heydar Aliyev, zisă Aleea KGB. Oficiile de gazdă au fost celebrate de primarul Neculai Onțanu, general făcut la apelul de seară de Băsescu. În aceeași zi, Băsescu a inaugurat și filiala românească a Fundației Heydar Aliyev, condusă de Mehribar Aliyeva, soția președintelui Ilham Aliyeva, nora statuii din Tei. Premiul înșfăcat de Gârbea este co-finanțat de Fundația Heydar Aliyev, care gestionează banii negri ai clanului Aliyev, cu care ICR a extins și intensificat relațiile. Merita și gura lui Gârbea o picătură de țiței azer, la câte drumuri a bătut până acum în Azerbaidjan, pentru a glorifica clanul Aliyev, nu-i așa?, în speranța că azerii ne vor da petrol ieftin.

“Am ajuns în Azerbaijdan pentru a doua oară

în ianuarie 2010, la invitația Fundației Heydar Aliyev”, scrie Horia Gârbea, coada de topor a dictatorilor azeri, în “Bucureștiul cultural”, suplimentul Revistei 22, condus de un fost agent DIE . “Am bucuria să-l revăd pe înțeleptul romancier Anar Rzayev, președintele Uniunii Scriitorilor din Azerbaidjan (Anar a fost membru în Sovietul Suprem și este președintele scriitorilor încădin vremea URSS – n.n.). (…) Pentru toate acestea țin sămulțumesc Fundației Heydar Aliyev, care m-a invitat și m-a găzduit cu o perfectăospitalitate. Drumul mi-a fost deschis – și am avut mereu la Baku gânduri de recunoștință– de domnul primar Neculai Onțanu”, cealaltă coadă de topor a dictatorilor azeri, cea care gestioneazăstatuia kaghebistului din Parcul Tei, și el client al navetei București-Baku.

Gârbea știe precis cine a fost în realitate

Heydar Aliyev, chiar dacă biografia sa a fost falsificată grosolan pe site-ul wikipedia în versiunea românească de hackerii serviciilor de informații, fapt fără precedent într-un stat de drept, membru UE și NATO. Astfel, în versiunea românească scrie așa: “Ca rezultat al unor neînțelegeri, în 1987, Heidar Aliev și-a înaintat demisia și a părăsit Biroul Politic, precum și Consiliul de Miniștri al URSS”. În cea engleză scrie astfel: “Aliyev a fost forțat să demisioneze din aceste funcții în 1987 în urma acuzațiior de corupție formulate împotriva sa de către Mihail Gorbaciov”.

Și tot în versiunea cenzuratăîn limba română

mai scrie că Aliyev a dobândit bogăție și prestigiu prin dezvoltarea legăturilor cu mafia azeră, ca șef al KGB pe Azerbaidjan. Cu ajutorul mafiei a strâns saci de bani din vânzarea de caviar caspic, ulei Sumgait,  bumbac și șpăgi din vămuirea mărfurilor cu Turcia și Iranul. Că pentru a rămâne baștanul necontestat al Azerbaidjanului, Aliyev l-a mituit pe Brejnev cu așa-zisul “Rege Soare”, un inel cu diamante, în valoare de 226 de mii de ruble. Că după ce Brejnev a înșfăcat darul, unul dintre procurorii trimiși de el de la Moscova să investigheze mafia, a fost arestat pe drum și exclus din partid, iar celălalt condamnat la moarte și executat prin împușcare.

Și ce este cel mai important, este că

statuia lui Heydar Aliyev ridicată în Ciudad de México, după ce autoritățile locale au semnat un acord de fraternitate cu guvernul de la Baku, a fost dată jos de pe soclu în 2012, în urma energicelor proteste ale inteleghenției mexicane, care a arătat că Aliyev a fost un violator sistematic al drepturilor omului. Asta, în timp ce Horia Gârbea cântă în strună mafiei azere și compară un putregai kaghebist cu Churchill, de Gaulle și Adenauer. Și asta, în timp ce Gârbea mai este și membru al PEN Clubului Român, societate literară care promovează libertatea de expresie și apără drepturile scriitorilor din închisori. Și toate astea, în timp ce pușcăriile Azerbaidjanului gem de prizonieri de conștiință. Conform rapoartelor Amnesty International dintre 2007-2012, în Azerbaidjan au fost uciși trei ziariști și întemnițați câteva zeci, în urma unor acuzații hilare, de posesie de droguri sau muniție.

În 2005 a fost ucis ziaristul Elmar Huseynov

pentru critici repetate la adresa dicatorului Ilham Aliyev. Asasinii săi nu au fost descoperiți nici până în ziua de astăzi. În 2006, jurnaliștii Fikret Hüseynli și Baxaddin Xaziyev au fost stâlciți în bătaie de către atacatori neidentificați nici până în ziua de astăzi. Lui Ali Orucov, secretarului de presă al Partidului Independenței Naționale, i-au zdrobit oasele de la mâini. Nicat Huseynov, jurnalist la publicația de opoziție Azadlîq, a zăcut câteva săptămâni în spital, după ce a fost atatat cu cuțitul ziua în amiaza mare și jucat în picioare de agresori neidentificați. 

Pentru că au protestat împotriva recent, dictatorului azer,

16 activiști și susținători ai opoziției zac în închisoare. Jurnalistul Eynulla Fatullayev a fost condamnat la 8 ani și jumătate de închisoare cu executare pentru articolele sale critice împotriva dictatorului azer și legăturile sale cu opoziția. Jurnalistul Jabbar Savalan a fost condamnat la doi ani pentru publicarea pe internet a unui articol critic la adresa guvernului. Bătut de poliție, a fost forțat să semneze o declarație falsă, în baza unor acuzații măsluite de posesie de droguri. Activistul Shahin Hasanli, unul dintre organizatorii protestelor antiprezidențiale din 2012, a fost arestat, acuzat de posesie ilegală de muniție de război și condamnat la doi ani de închisoare.

Bakhtiyar Hajiyev, un alt activist al opoziției,

a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru acuzația de sustrage de la executarea serviciului militar. Candidatul la alegerile parlamentare, Vidadi Isgandarov, a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru participarea la protestele antidictatoriale din aprilie 2012. În martie 2012, jurnalistul Seymur Haziyev, de la ziarul de opoziție  Azadlîq, a fost răpit și bătut de șase atacatori mascați la marginea capitalei azere. Răpitorii l-au avertizat să nu mai scrie articole critice la adresa președintelui azer. Pe 3 aprilie 2012, un alt jurnalist de la Azadlîq, Ramin Deko, a fost răpit și bătut pentru căa scris articole critice despre clanul Aliyev. Și nu scribalăul Gârbea a protestat pentru eliberarea din închisoare a scriitorului Sakit Zahidov, ci marea conștiință Hannah Pakula.

Publicat în Cațavencii, nr. 19 (97), 2013

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bt
romania100

Editoriale
romania100