Acel băiețaș de la PNL, Sighiartău și mai cumva, s-a remarcat cu vreun an în urmă, hai, doi ani, când a început Raluca Turcan să-l poarte ca accesoriu. N-avea lănțic și blăniță pe el, cum ar purta orice piți care se respectă, dar băiatul Sighiartău o urma îndeaproape, serios, pe alocuri tern.
De la o vreme, de când au mai venit băieți în partid, Sighiartău și-a spus că poate juca mai sus. Cu atât mai mult cu cât, apropiindu-se de putere, PNL-ul s-a umplut de pupincuriști.
Așa că Sighiartău și-a luat limba-n dinți și și-a jurat că joacă sus. Așa a și făcut, s-a aruncat la popoul prezidențial cu râvnă și umilință deopotrivă. Și a ieșit asta: „Este un om al cărui destin a fost scris de Dumnezeu!”.
Asta în timp ce curgeau pe Dâmbovița miștourile despre lingăii ăia de la PSD care se încolonează nord-coreean în spatele liderului suprem.
Klaus Iohannis a mai primit un mesaj confuz. De data asta de la lingăul cu cârpiță. Înainte să-și încordeze ochii-n cap, precum țapul penetrat (n-am găsit altă rimă), Rareș Bogdan și-a făcut o cruce mare, pe gustul lui Gigi, așa, cu gesturi ample, pline de ipocrizie, cum numai păcătoșii își pot face. Iohannis vorbea, își anunța victoria, iar Rareș presta divin alături.
În spatele său, Alina Gorghiu ținea pasul cum putea cu acești monștri sacri ai limbii. Ea a fost auzită spunând: „Plouă că e semn de bine, de bunăstare”.
Iliescu apare, soarele răsare! Iohannis apare, plouă a bunăstare!
Câteodată nimic nu se schimbă.
Amuzant e altceva. Amuzant e că Iohannis e prea leneș ca să i se urce puterea la cap. PSD a încercat să-l promoveze ca dictator. Iar acum, peneliștii slugarnici vor să se comporte cu el ca și cum ar fi unul. Opriți-vă, opriți-vă toți, nu e el omul. Și vorbiți mai încet, că e oră de odihnă.
De o saptamana am aflat ca Sigartau e Sighiartau. Nu-i bine ca am aflat asa tarziu numele altui lingau. Altfel, e la fel ca inainte: numai ciolanishti.