Instituția de umor

Există instituții înființate doar ca să se facă de râs. Așa e Consiliul Concurenței, ANRE-ul sau Lucică Bode.

Și la fel e ANAF-ul. O comicărie care e capabilă să și omoare oameni – un comportament amoral, specific nebunilor care strâng în pumn un pui de pisică până ies mațele din el.

Șeful ANAF nu consideră că se face de rahat destul prin halul în care arată azi ANAF-ul. A ținut să iasă public, să se împroaște cu penibil, să se joace în arteziana cu penibil cum se bucură copiii la cișmea în zilele toride.

Ce spune Lucian Heiuș, președintele ANAF: „Știți cât ne ia? Trei minute să aflăm dacă deții o proprietate undeva. De aici pornim. Noi pornim de la niște date reale, declarate, înregistrate. (…) Eu estimez venitul la momentul în care ți-ai făcut cheltuiala. Dacă ți-ai cumpărat o casă sau o mașină ultrascumpă, eu verific că dacă tu nu aveai banii ăia în cont cu un an înainte, înseamnă că în anul respectiv trebuie să ai acel venit ca să-ți cumperi. Dacă nu îi ai, înseamnă că este un venit care nu a fost declarat, eu ți-l estimez și ți-l impozitez“. Aici e o mică mostră de ce înseamnă retardul instituțional românesc: teorie cât cuprinde, șmechereală, inteligență, nu scapă nimeni, vă urmărim și pe Tik-Tok, aproximăm, estimăm… iar la final vezi rezultatele unui ANAF absolut jenant, care se face de râs.

La câțiva ani declară război bogaților cu averi dubioase și de fiecare dată alunecă singur acest ANAF pe propria campanie și cade în bot.