Întăriți-ne statul!

Cazul Lucan ne arată că sistemul public este, în fapt, privat.

Aici este marea șmecherie și aici trebuie umblat: cum resursele comune, publice, sunt folosite în interes privat chiar din interiorul sistemului public.

Și vom putea face asta când ne vom vindeca de o fantezie a anticorupției: de plic, de corupția aia enervantă, de corupția măruntă, ca durerea sâcâietoare a unei unghii tăiate din carne. Da, ”plicul” băgat în buzunar isterizează și scandalizează mult mai mult decât felul în care resursele publice, comune, sunt folosite în scopuri private. Dar nu acolo este esența răului. ”Plicul” e corupție de butic de cartier pe lângă această concesionare la scară națională a resurselor publice.

Mai mult decât industria ”particularelor” a scandalizat și scandalizează fondul clasei sau cadoul pe care unii părinți vor să-l cumpere învățătoarei de 1 Martie sau mai știu eu când. Nu neg, revolta e bună în sine și de multe ori e mioapă, dar, în timp, ea trebuie puțin educată, trebuie puțin orientată, cultivată. Nu de alta, dar riscă să facă zeci de încercări și să dea greș. Și dă greș pentru faptul că face o confuzie: cere altceva decât crede că cere.

Fără instituții de control puternice, banul public poate fi ușor manevrat dintr-o parte în alta, trecut adică la privat. Pentru ca apoi, să vezi poantă: trebuie să privatizăm sistemul public, pentru că nu merge. Nu, în acest fel nu are cum să meargă, dacă ani și ani de zile statul se uită la unii cum se folosesc în privat de banii publici și nu mișcă un deget. Rolul DNA este covârșitor aici – dar să înțeleagă mecanismul și să distrugă toate ”cuiburile” prin care se clocesc aceste transferuri de bani din public în privat. Da, da, real și inuman – astfel de oameni sunt criminali, lasă oameni să moară cu bună știință, discreționar, dirijați de profit. Însă nu se vor schimba comportamentele decât înțelegând sistemul care le permite sau care se face că nu le vede.

1.788 de vizualizări