Iohannis e pe modul avion

Mai e totuși puțin și se va putea trage linie și după mandatele nefaste ale președintelui Iohannis (cu soția). Ce rămâne după aproape zece ani cu acest ghinion istoric al românilor?

Iohannis e oricum pe modul avion, nu-l interesează. Are cu totul alte obiective, mai bifează Oceania și Extremul Orient și gata, are un album frumos cu fotografii din cei zece ani în care a călărit țara ducând-o… Ducând-o unde?

După acest deceniu obsedant, PSD s-a contopit cu PNL și îl va înghiți.

Mai țineți minte când se văita președintele voiajor că n-a mai avut concediu ani de zile fiindcă a stat să păzească țara de Pe-Se-De? A zis sărăcuțul.

Practic, s-a refăcut Frontul Salvării Naționale, bravo. Se răsucește Iliescu de plăcere în așternut.
Apoi, extremismul a căpătat în sfârșit o formă politică dezastruoasă și eficientă sub umbrela AUR. Plânge Vadim în mormânt, râde Dan Diaconescu pe drumul spre tribunal.

Alternativa useristă a fost deja compromisă de fudulie și ignoranță, bolile de lume ale politicianului de rit (ar merge chiar și rât, în anumite cazuri) nou.

Și cetățeanul rămâne mai sărac. Spitale? Doar dacă și le face singur cetățeanul. Școli? Avem „România educată“, nu ne mai trebuie.

Iohannis nu trebuie să pună gresie și faianță, deși probabil ar fi mai priceput la asta. Dar putea să dea un exemplu. Și a dat: un exemplu negativ.

România a ajuns sat fără câini, la cheremul total al lui securilă. Securilă e în toate cele ce sunt, în toate cele ce mâine vor râde la soare.

Băsescu s-a ridicat pe securism, dar abia Iohannnis a făcut securistocrația noastră așa de frumoasă. A distrus partidul care l-a propulsat, a lăsat țara în datorii și cetățeanul și-a accentuat retardul istoric moral. Nu-i mai pasă că s-a ales praful, nu-i mai pasă că s-a ales pulberea.

România rămâne tot un fel de țară pre-bananieră în care mai și ninge. Iohannis – pe modul avion. Țara – pe modul cea mai proastă din cotețul european.

Mereu ultima la egalitate cu bulgarii, cărora o să le vedem în curând doar ceafa, se poate paria în liniște (are și apetit pentru păcănele românul) pe acest deznodământ istoric prezis și de Caragiale: ne vor plânge copiii că nici măcar bulgară nu i-am învățat-tă-tă.