Egal cu el însuși ca un glob de cristal. De la primul său vers pînă la analizele sale politice. Profesor universitar, șef de cenaclu și om care analizează mersul lucrurilor în societatea românească.
Reporter: „Globul de cristal” a decretat după atîta timp: cenaclu, profesorat, analiză politică. De ce ești consecvent?
Ion Bogdan Lefter: Consecvența ar fi după unii bună, după alții rea: ba e o calitate, ba o boală. Probabil că ține de tipul fiecăruia de personalitate. La urma urmei, și inconsecvenții își au… consecvența lor, căci și ei se comportă așa cum le dictează structurile lor profunde: „labilii”, „instabilii”, „împrăștiații” sînt egali cu sine, consecvenți în propriile lor inconsecvențe, nu-i așa?!
În fine, ocupațiunile pe care le numești și celelalte la care mă mai dedau (căci ar mai fi încă un snop!) țin toate de lucrul care mă interesează cel mai mult, intelectualmente vorbind, și anume de practica și înțelegerea creativității literare, în vremurile în care trăiesc și în toate contextele ei din ce în ce mai largi, artistice și socio-politice, locale și internaționale. Citesc literatura și „citesc” restul artelor, societatea, lumea pentru a descoperi ceea ce sîntem și pentru a putea construi, conceptual și explicativ, o imagine de epocă. Prea complicat?! Sigur că da, însă… asta e! Cam „împrăștiat” între prea multele „etaje” ale realității?! Cam! – dar măcar sînt… consecvent în atare păcat!
Rep.: 25 de ani de libertate. Care au fost termenii-cheie ai acestei societăți românești?
I.B.L.: Îți răspund cu termenii și sintagmele din titlurile secțiunilor mari ale cărții mele de articole politice de după 1989: „postrevoluția”, „democrația funcțională”, „integrarea euro-atlantică”, „dezvoltarea”, construcția „postmodernității”, frînată de „criza mondială”. Încă mai fac finisaje, înainte de tipărire. Opul va fi lansat curînd, la împlinirea celor 25 de ani (a fost anunțat la recentul Tîrg “Gaudeamus”; n-am fost gata la timp!). Titlul: Lectura politicii. România postcomunistă. Cum îți spuneam, citesc și scriu despre ce citesc, y compris despre politică.
Rep.: 25 de ani de cultură. Care au fost dependențele și căderile acesteia?
I.B.L.: Ani complicați și pentru cultură, destul de dependentă – ea – de căderile și de remodelările societății românești. O întreagă odisee de reorganizări strategice și instituționale, cu multe momente foarte dificile, cu unele pierderi ireparabile, dar și cu mari cîștiguri. Altfel, privind foarte de sus – nimic nou: demarată de dinainte de 1989, postmodernitatea merge înainte!
Rep.: Ce nu vedem de bine în țara asta?
I.B.L.: De bine ce ne e, ne permitem să ne plîngem c-o ducem rău de tot! Nu-i adevărat: oricît s-ar văicări unii-alții, adevărul este că România de astăzi e la ani-lumină de cea de-acum 25 de ani. Cei care n-o recunosc sînt fie incapabili să înțeleagă, fie se prefac: negativism sau sărăcie de duh, respectiv șmecherie intelectuală, politică, mediatică. Mulțumesc, nu servesc!
