O nouă carte de Ion Vianu: Frumusețea va mîntui lumea. Hashtag-uri: Dumnezeu, Ateism, Omul plat, Boală, Ideologie, Români, Umilire, Fantezie, Trufie.
Reporter: Dați-mi trei diagnostice ale acestei lumi noi.
Ion Vianu: Viciile nu ne sînt de ieri, de azi. FANARIOȚII ne-au fost profesori de corupție. COMUNIȘTII ne-au obișnuit cu „una spui, alta faci”. NEOLIBERALII NOȘTRI au combinat cele două achiziții și au adăugat o doză de individualism original: totul pentru sine, apucă ce poți, repede și fără să te gîndești la ceilalți.
Rep.: România, astăzi?
I.V.: Tipătescu L-A PRIVATIZAT PE PRISTANDA și, împreună, conduc țara în interesul lor (cu o latură sentimentală, mișcătoare, totul fiind inspirat de iubire). Asta este exemplar în afacerea Nichita: caricatura unei situații generale. Nici nu se putea altfel. Corupția cheamă o soluție violentă, iar violența, de la un punct, devine grotescă. În treapta următoare devine teroare, ceea ce așteptăm cu interes. Tot astfel cum arhitectul din Pisa a inventat turnul înclinat la verticală, constructorii români de autostrăzi au inventat DRUMUL ÎNCLINAT PE ORIZONTALĂ (ar putea servi ca viraj într-un ciclodrom gigant). TOTUL FALS: deși e o poveste mai veche, rămîne exemplară: s-a sinucis aruncîndu-se într-o pisicină fără apă pentru a se sustrage Justiției ce-l acuza că lipise timbre măsluite pe pachete de țigări de contrabandă; a fost depus într-un fals sicriu de lux, stejarul fiind înlocuit cu aglomerat; autodricul avea un permis de circulație perimat, iar preoții care au slujit la înmormîntare erau caterisiți. Mi-e ciudă cînd văd toate astea și foarte des simt nevoia să-l citez pe Tovarășu’: AVEM UN MINUNAT TINERET. Oare se poate închipui atîta lume bună alcătuind o societate atît de proastă?
Rep.: Un lucru despre dumneavoastră?
I.V.: Dimineața mă felicit că, octogenar, mă îndrept zi de zi cu mai multă vigoare spre Nord. La urmă, în fine, voi vedea lucrurile de la înălțime.
genial