Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

IREN ARSENE: „Acest exod este un cataclism pentru cei care rămînem, pentru că va trebui să ne regrupăm și să umplem cît putem golurile lăsate”

Zoom IREN ARSENE: „Acest exod este un cataclism pentru cei care rămînem, pentru că va trebui să ne regrupăm și să umplem cît putem golurile lăsate”

Editura înființată și condusă de Iren Arsene a devenit una dintre cele mai importante din țară. Cu inspirație, răbdare și transpirație. Iren Arsene, o doamnă politicoasă și delicată, dar de un optimism și o tenacitate demne de un explorator.

Cristian Teodorescu: Cum îi merge Editurii Curtea Veche?

Iren Arsene: Pagină cu pagină, titlu după titlu. Ca la începuturile ei, și acum se întîmplă la fel. Fiecare carte este pregătită după întreaga noastră pricepere pentru publicare și distribuție, continuînd portofoliul lansat în timp. Ne-am mai diversificat și, pe lîngă cea mai importanta colecție pe care o publicăm sub numele de “Cărți Cheie”, acum propunem titluri și autori importanți în multe alte domenii, precum educație, cărți pentru copii, cărți de cooking, literatură contemporană, poezie, eseuri și istorie. Dintr-un punct de vedere, editurii îi merge bine. Publicul a înțeles cît de valoroase pot fi cărțile practice în care putem găsi sugestii pentru preocupările noastre cotidiene. Din alt punct de vedere, mersul editurilor în general este mereu sub frica răspîndirii și mai mari a necititului, acest obicei mult prea prezent în societatea actuală. Peste 50% din români declară că nu citesc/cumpără nici o carte pe an. Discrepanța dintre oferta editorială și dorința de cumpărare este aproape caraghioasă. Oferta de carte este europeană, dar citim considerabil mai puțin decît în celelalte țări din UE.

C.T.: Ce cărți se vînd mai bine în ultima vreme?

I.A.: Cred că în ultimul timp putem vorbi despre trei trend-uri/direcții pe care noi le-am observat, trei domenii care în ultimii ani au arătat o creștere constantă și organică. Primul este cel al cărților pentru copii. Boom-ul de market pentru copii s-a extins și în zona de carte, părinții tineri au obiceiul și banii necesari pentru a cumpăra cărți celor mici. Tirajele totuși încă nu sînt suficient de mari pentru a avea un preț mai accesibil. Sînt multe familii care încă nu sînt dispuse să dea 50-60 de lei pentru o carte ilustrată, color și hardcover. La această categorie noi avem propuneri din segmentul de psihologie, cărți care învață copiii să înțeleagă stările, emoțiile, comprtamentul propriu. Se caută Seria “Țup”, Seria “Isolda”, Seria “Fram”. Al doilea domeniu în ascensiune este cel al cărților de non-ficțiune. Tot printr-o corelare cu situația socio-economică a țării, e clar că s-a consolidat o nevoie de a învăța despre modul de adaptare, de gîndire pentru noile job-uri din piață. Sînt căutate cărțile despre relațiile profesionale de la locul de muncă, despre psihologia gesturilor sau cărți de educație financiară. Se vînd bine autorii Daniel Goleman, Robert Kyiosaki, Jacques Salomé, Dale Carnegie. Ultimul domeniu ar fi cel al autorului local, unde din ce în ce mai multă lume caută și perspectiva locală a unui subiect urmărit, fie că este vorba despre cooking, Justiție sau lifestyle. De la teme simple, dar sincere, pînă la cazuri particulare, complexe, cum este volumul lui Traian Berbeceanu, autorii români încep să-și găsească publicul.

C.T.: La editură cît vă ajută și cît vă încurcă faptul că la Curtea Veche publică președintele României și reprezentanții Curții Regale?

I.A.: Pentru editura noastră aceste cărți sînt foarte importante din multe considerente. Sînt proiecte care capătă amploarea necesară pentru a deveni mărturii editoriale. Albumele despre viața membrilor Familiei Regale sînt o dovadă în acest sens sau ultima carte a președintelui Klaus Iohannis. Iată, în plină dezbatere publică privind valorile și importanța Uniunii Europene, dezbatere amplă, dar și plină de derapaje de genul fake news și de accese de populism, președintele propune publicului o carte care explică numeroase aspecte ale problemei, de la partea istorică și factuală la pozițiile și responsabilitățile de politică externă pe care România le are deja. Nouă ni s-a părut o varianta foarte europeană și corectă de a participa la dezbatere. Pentru edituri este un adevărat test să lucreze cu marile instituții, pentru că multe domenii au nevoie de acest aport comun. Am mai colaborat și colaborăm și cu alte instituții, o serie specială este cea publicată împreună cu BNR, despre cele mai importante tratate de filozofie economică.

C.T.: Nu vă sperie exodul românilor activi din țară, căci ei sînt și o parte dintre cititorii de carte?

I.A.: Ba da, ne sperie. Dar în primul rînd pentru că pleacă mulți și din cei implicați în procesul de publicare a unei cărți. Este din ce în ce mai greu să găsim redactori, traducători, corectori sau graphic designer-i care să fie specializați pe domeniul cărții. Acest exod este un cataclism pentru cei care rămînem, pentru că va trebui să ne regrupăm și să umplem cît putem golurile lăsate. Țara n-a mai trecut prin așa ceva, nu știu dacă vom reuși.

C.T.: Cum merg vînzările de carte online, față de cele din librării?

I.A.: Comerțul online a început cu vînzarea de cărți; acest lucru se datorează faptului că sectorul de carte a avut cele mai multe meta-date disponibile dintre toate categoriile de produse din sectorul cultural. Prin urmare, a fost facil pentru retailer-ii online să automatizeze gestionarea distribuției. Amazon este cel mai cunoscut exemplu de platformă globală care a debutat prin comerțul de carte, ulterior dezvoltîndu-se către multe alte categorii. Vînzările de carte online cresc și în România, în ultimul an apropiindu-se de 50% din total. Această dinamică este ușor explicabilă prin accesul la Internet (aproximativ 75% din români, în 2018) și prin politica de reduceri semnificative ale distribuitorilor online. Ca orice jucător nou intrat pe o piață veche, distribuitorii online supără librarii cu promoțiile mari pe care le oferă. Librăriile, pe de altă parte, sînt și spații de evenimente, lansări, expoziții etc. și rămîn vizitate de publicul fidel care, orice s-ar întîmpla, preferă să  aleagă cartea după răsfoire.

C.T.: Care sînt calitățile obligatorii ale unui editor?

I.A.: Editorul luptă mereu pe două fronturi: mai întîi, trebuie să aleagă din marea de cărți și de autori pe cine vrea să reprezinte, să publice, după care să aibă grijă de ei. Apoi trebuie să-și întoarcă atenția spre publicul cititor, să-l descopere și să aibă grijă și de el. Stăpînirea și echilibrul dintre aceste două lumi sînt obligația editorului. Calitatea bună se acordă cînd o face cu grație.

C.T.: Dar defectele care îl pot scoate de pe piață?

I.A.: Defectul care afectează cel mai profund viața editorială este orgoliul editorului, urmat, în strînsă competiție, de orgoliul autorului. Înfrîngerile mari sînt cauzate mai mereu de orgolii, sentimente prea puternice, refuzuri, dușmănii. Editorul mai trebuie să învețe să publice doar din cînd în cînd ceea ce îi place.

C.T.: Cum e o zi din viața de editor a lui Iren Arsene?

I.A.: Acum zilele sînt mai relaxate, cred că am reușit trecerea către următoarea generație. Partea executivă, modernizarea editurii, digitalizarea, optimizarea și legătura cu noua generație sînt de acum în mîinile fiului meu. Asta implică o bună treere și pentru mine spre alte preocupări. Chiar am să descriu o zi din cele recente: la orice oră mă culc, a doua zi sînt matinală, nu dorm peste ora 8, apoi cafea cu o bucățică de ciocolată neagră, apă, ies în grădină, trec prin telefon și laptop, poate citesc cîteva pagini, poate scriu puțin, poate nu. Fac asta în compania motanului și a cîinelui dacă vin cu mine, privesc cerul, păsările, florile, apa, tot ce mă înconjoară și mă privesc și pe mine, ce mă domină în dimineața respectivă? Nu-mi place rutina. După ora 10, în majoritatea zilelor, plec spre editură. În trafic mă salvează muzica, ascult minimum 30 de minute de muzică. Agenda cînd este mai plină, cînd lejeră. Îmi plac zilele neprevăzute, cînd se întîmplă ceva important și în afara celor programate. Trec prin mai toate birourile, îi țin de vorbă pe colegi uneori cam mult, mai ieșim la masă, ne mai contrazicem pe bugete, titluri și alte decizii. După-amiază, dacă avem vreun eveniment care mă obligă sau mă interesează, ajung acolo. Luna asta am fost aproape zilnic la Festivalul “George Enescu”. La sfîrșitul zilei îmi place foarte mult să pornesc spre casă, mă simt bine cînd ajung la mine.

C.T.: Ce ți-ai dori să faci, dar n-ai timp pentru asta?

I.A.: Am o activitate cu Asociația Curtea Veche pe care am înființat-o acum cinci ani, activitate pe doresc să o intensific și nu am încă suficient timp pentru asta. Am donat în anii care au trecut spre o sută de mii de cărți noi, potrivite cu nivelul de înțelegere al copiilor. Încercăm să declanșăm și să menținem obiceiul lecturii la copii. Este foarte mult de făcut, sîntem invitați în multe școli, organizăm multe ateliere pe baza cărților. Nu avem suficient timp pentru cîtă nevoie este. Convingem parteneri, pedagogi, autori să ni se alăture, apoi organizăm evenimente care se termină cu donații de carte.

C.T.: Cum înțelege editorul vorba aceea veche, „Habent sua fata libelli”?

I.A.: Mulți editori au interpretat această mantră. Pentru mine, varianta clasică își păstrează în continuare puterea și vraja, faptul că niciodată nu putem prezice destinul unei cărți. Am avut titluri pe care le consideram orbește învingătoare pentru a se răsufla la scurt timp în fața publicului, dar și titluri pe care le-am lansat cu inima cît un purice și care au confirmat, au fost primite cu multă iubire de către cititori. Asta face viața de editor una lipsită de monotonie, fiecare carte are destin și tu participi la fiecare aventură. Nu văd nici o primejdie în viața cărților, destinele lor vor fi încă mult timp alături de destinele noastre.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Femeie cu creierul la ea. Uneori, desi rar, mai dai peste un articulus de gen. Ah da, era sa uit, Puiu, bah, serios? Drege-te umpic pana sa postezi prapastii.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale