Conduce Editura Curtea Veche, a cărei coproprietară este. Iren Arsene are o politică editorială care-i îngăduie ca la Curtea Veche să publice și Casa Regală, și noul președinte al României.
Cristian Teodorescu: Cum se face că Editura Curtea Veche e și editura la care apar cărțile Casei Regale, și editura la care publică președintele Iohannis?
Iren Arsene: De câțiva ani încoace, Editura Curtea Veche atrage atenția asupra nevoii de literatură educațională și contextuală, și prin asta nu ne referim doar la cărți pentru copii. După cum se poate observa în colecțiile tuturor editurilor vestice și nu numai, cititorii, dacă li se oferă posibilitatea, sînt interesați să învețe despre lucruri noi pe tot parcursul vieții. Astfel, editura noastră și-a dezvoltat un portofoliu solid de autori români care scriu despre teme de interes pentru o comunitate activă și implicată, de la nutriție și viață sănătoasă la istorie și politică. Din punctul nostru de vedere, ne-am străduit să creăm o echipă și o editură în care cărți actuale de non-fiction să-și găsească locul. Nu putem decît să ne bucurăm că am găsit tonul potrivit atît pentru cărțile cu teme regaliste, cît și pentru cele ale președintelui, care reașază o paradigmă politică. Tirajul cărții președintelui confirmă că strădaniile noastre au fost făcute cu folos și că am simțit corect nevoia publicului.
C.T.: Ați cunoscut-o pe Regina Ana?
I.A.: Am avut onoarea de a o întîlni pe Regina Ana la unele recepții la care am participat. Aniversarea de 90 de ani a Majestății Sale editura a sărbătorit-o public prin lansarea cărții Ana, portretul Reginei. Acest moment rămîne pentru mine cea mai importantă întîlnire.
C.T.: Ce le-ați spune celor care scriu și zic că Regina Ana n-a făcut nimic pentru România?
I.A.: Să citească.
C.T.: Mi-ați spus că Editura Curtea Veche se ocupă de relațiile cu editurile din străinătate care publică traducerile cărților președintelui Iohannis. Adică președintele n-are un agent literar?
I.A.: Fiecare piață de carte își formează propriile mecanisme de funcționare. În lumea cărții, de multe ori editurile funcționează ca un agent literar, iar în cadrul editurilor de dimensiuni mai mari există persoane calificate care se ocupă de drepturile de autor. De aceea, cînd este cazul, editura are suficientă experiență pentru a gestiona astfel de situații. Avem mai multi autori români – președintele este unul dintre ei – pentru care gestionăm publicarea cărților în străinătate și o facem cu rezultate bune. Pe de altă parte, faptul că nu avem o piață de agenți literari locali este adevărat și este o consecință a faptului că sînt foarte puțini autori români traduși constant și consecvent în străinătate.
C.T.: Au mai venit și alți politicieni să publice la editura dumneavoastră?
I.A.: Sigur că primim propuneri de publicare și din partea politicienilor, dar precum spuneam mai sus, încercăm să avem un criteriu de selecție coerent, contextual și obiectiv. Ne dorim să publicăm cărți pe care le considerăm relevante pentru cititor, și nu pentru autor. Ca atare, am încercat să-i publicăm pe toți cei care se încadrau într-un astfel de demers. Preferații sînt ambasadorii: Adrian Cioroianu, Emil Hurezeanu, Teodor Baconschi, Cătălin Avramescu, Teodor Paleologu etc. Unii politicieni au fost politicos refuzați.
C.T.: Cum stați cu disputa timbrului literar de 1 leu pe care USR umblă să-l impună editurilor?
I.A.: Dacă eliminăm retorica populistă și politică din spatele timbrului literar nu rămîne nici un argument pentru care acesta să rămînă în picioare în formula actuală. Toate țările europene se preocupă de încurajarea și ajutarea publicării de cărți, nu de finanțarea unor asociații sau uniuni cu realizări sau reprezentativitate mai mică sau mai mare. Cert este că acest scandal, pînă acum, nu a făcut decît să crească prețul cărților și să antagonizeze piața de carte în loc să o unifice. Nu e de mirare că sîntem pe ultimul loc în Europa la cît cheltuim pe carte pe cap de locuitor. Scriitorii și uniunile ar trebui să facă mult mai mult în favoarea lecturii. Nu doar editurile sînt responsabile de creșterea pieței de carte. Această piață este încremenită sub 100 milioane de euro pe an de cînd sînt eu în piața de carte.
C.T.: Cu ce noutăți veniți la „Gaudeamus”?
I.A.: Tîrgul de carte „Gaudeamus” este unul din cele mai importante din țară. De ediția 2016 ne despart cîteva luni bune, timp în care vom aduce mai multe noutăți în atenția cititorilor. De exemplu, o carte scrisă de chef Adrian Hădean, o nouă carte scrisă de polițistul Marian Godină, un nou volum semnat de celebrul autor rus Mihail Șișkin sau o serie de fotografii cu sașii din Transilvania. Pregătim și biografiile pentru tineri ale Regelui Mihai și Reginei Ana, și o biografie pentru copii a tenismanului Horia Tecău, și un jurnal de nutriție semnat de dr. Mihaela Bilic. Printre proiectele pe care le avem în plan se numără și recentul Jurnal al Pancreasului de Péter Esterházy, care sper să fie gata pînă atunci.
C.T.: Curtea Veche e o editură de prima linie, dar e și o editură bogată?
I.A.: Bogăția editurii noastre e reprezentată de autorii pe care îi publicăm. Dacă aș fi avut această editură într-o altă țară, cu aceeași listă de drepturi de autor și idei editoriale, cu siguranță că aș fi fost foarte bogată. Piața de carte este mică în România, nu poți face avere din cărți. Dar eu totuși sper să mă îmbogățesc cu următorul bestseller.
C.T.: Ce-ar trebui făcut, în afară de tîrgurile literare, pentru ca românii să se întoarcă la carte?
I.A.: Pe scurt, cititul este un obicei. Iar, ca orice obicei, el are un declanșator și o recompensă. Din păcate, în societatea românească de azi cred că cititul nu este recompensat destul de mult, și nu este nici declanșat la timp. Ce ar trebui făcut sigur e ca această discuție să fie serios pusă pe masă. Uite, de exemplu, acum au loc alegerile din Statele Unite, și parte din dezbaterea publică este cît citește fiecare candidat și cum întrebuințează cititul. Mi-ar fi plăcut să avem astfel de întrebări și în societatea noastră. Și răspunsul să nu fie trei romane clișeistice arhicunoscute. Un alt motiv însemnat pentru faptul că se citește puțin ar fi lipsa accesului la carte. Să nu uităm că în nici un sat din România nu există librării, în timp ce jumătate din populația României trăiește la sat. Dacă vi se pare că nu se reflectă cumva acest lucru în viața întregii societății, ar fi bine să veniți cu noi la una dintre donațiile pe care le facem cu Asociația Curtea Veche și să vedeți cît de tristă poate fi o astfel de vizită. Este incredibil de greu să construiești, să recuperezi ceva ce nu s-a făcut la timpul potrivit. Eu am înțeles că trebuie să facem ceva în loc să ne plîngem. Cu cîțiva parteneri constanți am reușit să facem, în ultimii doi ani, peste 200 de donații prin programul național de lectură “Cărțile copilăriei”, în cadrul căruia copiii primesc cărți adaptate nivelului lor de înțelegere. Încet-încet, vom începe cu toții să vedem cît de mult se schimbă lumea și șansa unui copil pornind de la o carte potrivită. Zilnic putem citi despre lectură numai de bine, de la beneficiile pentru formarea creierului pînă la prelungirea vieții. Poate că ar trebui introdus un mesaj de informare publică prin care să fim îndemnați să citim minimum douăzeci de minute pe zi.
