Istoria adevărată a românilor. Cum a vrut turcii și străinii să ne-o fure pe Sf. Parascheva

Românii a fost un popor care iubește pacea și are frică la Dumnezeu încă din vremuri seculare, hăt mult anainte de î.e.n. când încă nici nu ierea unele popoare care și astăzi ne pizmuiește. România a avut mulți sfinți creștini, ancă de pe vremea la Decebal și Burebista, însă mulți a fost luați de popoarele globaliste care a zis că ie ai lor. Na reușit pe toți însă și unii este și va rămâne sființii României, cum ie cazul și la Sfânta Parascheva. Iată adevărata iei poveste!

An urmă cu mulți mulți ani tatăl și mama sfintei Parascheva, Jenica și Vasile Paraschiv era îngreunați de greutățile vieții dupe glia stămoșească așa că sa decis să emigreze pă Spania. Pe vremea aceia nu se știa în mod clar dacă pământul e rotund sau plat, așa că iei a plecat spre Spania dar a ajuns la Costantinopol unde sa mirat că ce frumos ie orașul și a decis să rămână acolo, că a zis că e semn de la Dumnezeu. Nu șia permis o casă chear în centru, așa că a ales să se stabilizeze la Epivates, un fel de suburbie cum ie Cernica față de București sau Apahida față de Cluj. Rudele din țară le scria mereu scrisori pe adresa din Spania că ha-ha-ha, ce proști sunteți că ați emigrat la Costantinopol, care nu prea era la mare modă pe vremea aia. Părinții lui Paraschiva nu le citea că nu ajungea la ei scrisorile.

Acolo, aproape de Costantinopol sa născut prima dată Parascheva. Părinții ei sa mutat mai apoi la Chalcedon și Heraclea Pontica, unde tatăl Paraschevei, Vasile, lucra cu ziua ca zidar. Parascheva era o fată mai sensibilă și nui făcea bine praful de la zidărie așa că sa dus și sa anscris la o mănăstire, pe malul râului Iordan. Tatăl iei se supărase foarte tare că ea vroia să trăiască o viață de asceză că se făcuse ușă de biserică cum se zice mai ales că el era zidar și nu-i plăcea clădirile cu prea multe uși că acolo era mai conplicată zidăria. Dar la Parascheva ia plăcut și a rămas acolo. Se zice că la 25 de ani a avut o viziune dumnezeiască de la Dumnezeu care șia trimit un ânger săi zică la Parascheva că ar face bine să se ducă acasă așa că sa dus. A mai trăit doar doi ani, după care a murit și a început toate problemele.

Pe vremea aceia nu era firme de ponpe funebre care să face repatrieri așa că Parascheva a fost încropată la un mormânt necunoscut langă Costantinopol. Ea nu fusese de acord cu asta dar nu avea ce să facă ori cui să se plângă, până a venit un boschetar care mirosea așa rău că Parascheva sa dus în vis la un călugăr și ia zis hai repede repede că nu mai rezist aici. Călugărul a venit de îndată și apoi a luat racla cu moaștele care devenise deja moaște Parascheva și lea dus la biserică, unde lumea se adunase deja să vadă racla și minunile. Numai că Parascheva știa că la Costantinopol nu ie de fapt acasă și că acasă era la satul părinților, undeva lângă Giurgiu, întrun sat care nu mai este astăzi.

Popii din regiune tot insista că să facă minuni și credea că ba nu-i place lumina, ba că e de la frigul din unele biserici așa că a tot mutat racla de colo colo pana când la 1238 a fost șterpelită de bulgari care era șmecheri pe vremea aia că avea inperiu și a duso la Velico Târnovo și a început săi spună Sveta Petka Tarnovska dar Parascheva nu înțelegea nimic, că nu știa bulgară.

Cam pe atunci, an vremurile acelea a înceut turcii să înceapă să vrea să atace Europa, că zicea că vrea să cucerească și să facă pașalâce, dar era clar că iei vroia racla cu moaștele. Așa că după ce sa dus bulgarii pe copcă cu inperiul lor racla a fost loată în condiții suspecte și a ajuns la Belgrad, la Biserica Ruzica, în 1392.

Turcii nu sa dat bătuți și a continuat să se bată sub pretextul că vor să ajungă să cucerească Viena și Paris și Milano, că la Milano era centru de modă care copia mătăsurile turceși și turcii erau nebuniți pe faza asta.

An 1521 turcii a reușit să cucerească Bergradul și era gata gata să pună mâna pe reclicva cu Parascheva numai că niște oameni de bine a reușit să o scoată din cetate și să o ducă înapoi la Costantinopol unde a urmat o perioadă în care Parascheva sa simțit ca acasă deși nu era chiar acasă, că mai mult ai plăcea langă Giurgiu.

Până la urmă turcii sa enervat că hopa-țopa tot ai mișelește unii și alții și mută racla cand colo când dincolo așa că a început să cucerească tot pe toate planurile. Și Costantinopolul la cucerit dar racla a fost ascunsa și na găsito turcii deși era la ei în oraș cum se zice.

La 1641 moaștele a fost răscunpărate de domnitorul Vasile Lupu, un stră-stră-stră-străbunic la fostul premier Radu Vasile cu care navea nici o legătură. De la Biserica Sfinții Trei Ierarhi a fost mutate la Catedrala Mitropolitană din Iași, unde era mai în siguranță și unde se află șin zi de azi, în ciuda la toate tentativele de răpire pe care lea încercat diverse mari puteri. Undele surse zice că a fost până și unii oameni de afaceri din China care a vrut să intre în posesie la raclă pe căi mai mult sau mai puțin cinstite dar na reușit.

Din anul 1947, Parascheva iese an fiecare în procesiune de ziua ei, dar numai supt pază strictă, că șin zi de azi cand tehnologie ie peste tot există încă unii care ar vrea să pună mâna pe raclă și apoi să zică că nu, nu e Parascheva un sfânt al României dar ea este, o dovedește și adevărul istoric din textul ăsta.

1.384 de vizualizări