Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

IVAN PATZAICHIN: „Am strîns din dinți și am stat acasă“

Zoom IVAN PATZAICHIN: „Am strîns din dinți și am stat acasă“

Din cauza unei epidemii de holeră, în 1977, Ivan Patzaichin și-a petrecut luna de miere la Spitalul „Victor Babeș“. Așa că acum, chiar dacă nu e un tip conformist,  n-a văzut în statul în casă o tragedie. Era antrenat.

Cristian Teodorescu:Cum îi merge canotcăi în pandemie?

Ivan Patzaichin:Îi merge bine, mulțumesc de întrebare! Chiar am profitat de ocazie și, în primăvară, cînd abia începuse pandemia, am băgat în reparație capitală majoritatea bărcilor noastre, dintre care unele se resimțeau, după cei aproape zece ani de muncă. Poate nu îți vine să crezi, dar se împlinesc zece de ani de cînd s-a născut canotca, și de atunci batem țara (și Europa!) în lung și în lat cu canotcile noastre, invitînd oamenii să învețe să vîslească și să se bucure de mișcare și de natură în preajma apelor. Iar apoi, cînd s-a putut, de la începutul lui august, am pornit din nou la drum. Am fost la Bicaz, la prietenii care fac acolo în fiecare an festivalul Water Music Fest, ba chiar am făcut și o tură de Deltă, cu distanțare, desigur! Între Tulcea și Sf. Gheorghe, am format un convoi de canotci și caiacecu aproape 80 de participanți care au străbătut Delta în vreo cinci zile. Așa e bine să vezi Delta: lent, la pas, să apuci s-o vezi de-a binelea și să te bucuri de ea.De fapt, tura asta de turism lent prin Deltă a înlocuit festivalul pe care îl făceam noi în fiecare an la începutul toamnei la Tulcea. Altfel spus, ne-am „reinventat“!

C.T.:Dar ție cum îți merge?

I.P.:Mie mi-a fost ceva mai greu, recunosc, pentru că pe mine greu mă ții legat în casă. Dar  întotdeauna am înțeles rostul regulilor și le-am respectat. Așa că și acum am făcut la fel: am strîns din dinți și am stat acasă. Cel mai mult m-a enervat faptul că m-am trezit băgat într-o categorie de vîrstă pe care refuz s-o recunosc, cea de peste 65. Sigur, am împlinit anul trecut 70, dar tot nu mă simt în grupa asta de vîrstă.

C.T.:Cum se descurcă restaurantul tău de pe faleza de la Tulcea, care e jumătate în aer liber, jumătate „înăuntru“?

I.P.: Se descurcă. La Tulcea, în general, oamenii preferau și înainte să mănînce pe terasă și, oricum, restaurantul mergea mai bine abia atunci cînd se încălzea vremea. Deci ne-am adaptat. Sigur că au fost cîteva luni mai dificile, dar noi sîntem învățați cu valurile astea sezoniere. Și restaurantul din București s-a adaptat; și-a montat pe terasă o instalație, ca o stropitoare care pulverizează niște stropi fini de apă rece, și așa mai răcorește atmosfera. E liniște în grădina din București, că e în spatele clădirii The Ark, avem și-o pisică foarte simpatică, pe care o cheamă Carolina, cu care m-am împrietenit și, deocamdată, lucrurile merg bine. Nu știu ce va fi cînd se va lăsa frigulși ne vom muta înăuntru, cu o capacitate de servire mult mai mică, dar avem, în ambele restaurante, echipe de oameni de ispravă și sînt sigur că vor găsi soluții să ținem personalul și să fie sigur să vii să mănînci la noi.

C.T.:Oamenii din Deltă ce fac de cînd s-au rărit turiștii?

I.P.:Nu s-au rărit, dimpotrivă! Faptul că Delta permite distanțarea socială, faptul că mulți turiști n-au mai ieșit din țară, ofertele de activități în aer liber – toate astea s-au combinat și au făcut Delta mai atractivă ca oricînd. Tocmai de aceea, prin tot ce fac, încerc să promovez ideea de turism lent, responsabil.Cine vine în Deltă trebuie să își asume că nu e bulevard, să fie atent să nu lase deșeuri în urmă, să nu ceară servicii ca la hotelurile de lux din orașele mari. Și, mai ales, să nu treacă în fugă, să nu-și propună să bifeze că a văzut un pelican, o egretă, a mîncat un borș de pește (eventual, făcut cu apă de Dunăre, ceea ce e total contraindicat) și a dat mîna cu un lipovean. Cînd vii în Deltă pentru doar două zile, nu faci decît să consumi multă benzină și să faci mult zgomot cu barca cu motor și, practic, nu te alegi cu experiența aia frumoasăde care vorbesc turiștii îndrăgostiți de Deltă, cînd simți că te faci una cu natura și că te cureți de toată gălăgia, praful și zgura orașului.

C.T.:Cu mulți ani în urmă, am apucat o epidemie de holeră în Deltă, cu baraje de miliție, cu dezinfectări, tot tacîmul. Ziarele aveau ordin să tacă. Acum, presei i se scot ochii că vorbește prea mult. Cum ar fi mai bine?

I.P.:Nu știu eu să spun cum ar fi mai bine, dar ce știu e că presa trebuie să informeze corect. Însă să informeze, nu să stîrnească panică.Dar stai să-ți spun o poveste cu holera în Deltă: în’77, în octombrie, eram în Deltă, la campionatul național de mare fond.

C.T.:Ai concurat? L-ai cîștigat?

I.P.:Da, l-am cîștigat, dar nu asta voiam să-ți spun. Săptămîna următoare, după campionat, noi am făcut nunta la biserică, la Ploiești. Cununia civilă fusese cu un an în urmă,în primăvară.Doar că, imediat după nuntă, am aflat că unul dintre sportivi a fost suspectat cu holeră, care mai apărea din cînd în cînd pe acolo pe vremea aceea. Ca urmare, noi și cu toți nuntașii, plus toți cei care fuseseră în campionat, sportivi, oficiali, toți, am fost luați pe sus și duși la „Victor Babeș“. Am stat acolo două săptămîni, un fel de lună de miere în pandemie, doar că era și ca un fel de cantonament: primeam pachete cu mîncare, fripturi, prăjituri, tot felul de bunătăți de la rude, cunoscuți, că doar eram sănătoși-tun, toți cei care eram internați. Era doar o măsură de precauție. Doar că eram închiși acolo, să fierbem la foc mărunt.

C.T.:Pînă acum, toți ne pricepeam la fotbal și la agricultură. De cîteva luni încoace ne dăm experți și în pandemie, deși experții înșiși mai dau și ei cu bîta în baltă. De unde ne vine asta?

I.P.:Ce să zic, e bine să te informezi, să judeci tu cu capul tău ce ți se întîmplă. Sigur, nu poți să devii expert în orice domeniu, dar nu trebuie să stai cu capul în nisip. Caută ce spun experții, nu te lua după tot felul de teorii ale conspirației sau păreri ale habarniștilor, dar nu sta neinformat. Tu singur poți să decizi ce faci, dar bazează-te pe ce spun experții în domeniul respectiv.De exemplu, dacă vrei să înveți să vîslești și să îți construiești antrenamentul ca să ajungi în vîrf de formă exact atunci cînd e competiția, vino la mine. Dacă vrei să știi cum să nu te îmbolnăvești, ascultă-i pe doctori. Simplu.

C.T.:Ai medici sau/și dascăli în familie sau printre prieteni?

I.P.:Nu, dar îi respect enorm pentru ceea ce fac acum, în această perioadă. Ei sînt experții de care vorbeam mai devreme, de ei trebuie să ascultăm.

C.T.:Japonezii au anunțat că în 2021 vor ține Olimpiada „orice ar fi“. Nu-i cam exagerat din partea lor?

I.P.:În antichitate se opreau războaiele, se încheia un armistițiu ca să aibă loc olimpiada. Sigur, acum nu stă în puterea noastră să oprim pandemia, dar asta arată cît de importante sînt jocurile olimpice. Nu uita că sportivii se pregătesc patru ani lungi pentru asta. Sînt scheme de antrenament complicate la mijloc, competițiile de calificare, toate planificările ca să ajungi în formă…Și japonezii nu sînt singuri, le e aproape CIO, lucrează împreună la amînare și văd că s-au organizat foarte bine: au diferite scenarii, și-au făcut planuri de reprogramare a pașilor dinaintea Olimpiadei și au deja idee cum să calculeze cît va costa toată această decalare. Pentru că, să nu uităm: olimpiada costă!Mai e ceva: să participi într-o olimpiadă presupune să faci sacrificii, să urmezi proceduri, să fii disciplinat. Sportivii care sînt gata să facă toate astea vor fi în stare să se protejeze, dacă sînt învățați cum. Iar eu cred că ideea asta de „sustenabilitate“ despre care vorbesc japonezii, care înseamnă, pînă la urmă, „a te gîndi la ceilalți atunci cînd consumi sau construiești ceva pentru tine“, se potrivește de minune cu ideea de fairplay, care înseamnă „a te gîndi la ceilalți sportivi atunci cînd concurezi“.

C.T.:Va mai fi sportul ce-a fost după experiența asta?

I.P.:N-am nicio îndoială că sportul va trece cu bine de criza asta. N-o să se mute pe ecran, cum am tot auzit bocitoarele cîntîndu-i prohodul. Olimpiadele rezistă din antichitate…Ba mai mult, s-a văzut în perioada asta de stat în case cît am tînjit după sport. Sportul, organizat sau nu, e indispensabil pentru sănătate, pentru educație, și este cel care formează caractere. Din sport înveți cel mai bine cum să faci echipă, cum să te înțelegi cu ceilalți pentru un obiectiv comun, pînă la urmă, cum să trăiești în societate.N-am nicio spaimă!

C.T.:Ce e mai bine, să uiți sau să ții minte chestiile neplăcute?

I.P.:Eu zic așa: din chestiile neplăcute tragi învățăminte, dar le ții minte doar pe cele plăcute. Eu așa am făcut întotdeauna, am gîndit pozitiv. Am depășit obstacolele cu multă strădanie. Aproape tot ce am început în viață am început cu stîngul, dar nu m-am lăsat. Sigur că-mi amintesc despre cînd nu mi-a ieșit ce-am vrut, dar nu mă concentrez pe asta.

C.T.:Ai fost la pescuit?

I.P.:Nu, n-am fost. Nici înainte nu mă prea duceam, că mă cam plictiseam. M-au convins uneori prietenii să mergem, dar mă lăsam greu de fiecare dată. Însă sînt alături de pescari și, uite, de curîndam participat la prima repopulare cupăstrăv indigen a rîului Cîrțișoara, undeva la poalele Transfăgărașanului. Bine, a contat și faptul că era aproape de locul unde am fost în cantonament înainte de München în ’72, dar chiar am vrut să-i salut și să-i încurajez pe oamenii care fac o treabă atît de bună, cu atîta dragoste și cu atîta seriozitate.Uite, dacă ar fi să mă întrebi către ce cred că ar trebui să ne canalizăm energia cînd ieșim din pandemia asta, ți-aș spune: să găsim oameni serioși, inimoși, care iubesc apa, să punem de-o comunitate a apelor.

1 comentariu

  1. #1

    Foarte frumos, Ivan este un om de mare bun-simt si caracter.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]

  • Cocalarul războinic s-a retras strategic

    20 octombrie 2020

    Țineți minte cum, pe 31 decembrie, Marcel Vela, un neica-nimeni până atunci, în ochii publicului național, sărea direct la gâtul lui Raed Arafat, începând un război din care, de fapt, […]

  • Epoca neaveniților

    13 octombrie 2020

    ,,Credința zugrăvește icoanele-n biserici” – acest vers eminescian, ce definește puterea izbăvitoare a credinței capabile să înalțe arta mai presus de pensula zugravului, ar trebui scrijelit pe zidurile instituțiilor de […]

  • Zuckerman și românii

    13 octombrie 2020

    America ne iubește. Ne face autostradă și cale ferată de la Marea Neagră la Marea Baltică, ne scoate din ghearele 5G-ului chinezesc, ne rezolvă reactoarele de la Cernavodă. Ne dă […]