E una dintre puținele legende vii ale României. S-a născut la Mila 23. La 16 ani, Ivan Patzaichin era ajutor de pescar în Deltă. La 19 ani era campion olimpic la caiac-canoe. Patru medalii olimpice de aur și trei de argint. Nouă medalii de aur la Campionatele Mondiale, patru de argint și nouă de bronz. A urmat Institutul de Educație Fizică și Sport. În 1990 a primit Ordinul Olimpic „Colanul de Platină”. Decorat de mai multe ori în țară. În 2012 a devenit personaj de benzi desenate, în volumul Mila 23.
Cristian Teodorescu: Sper că te mai recunoaște lumea pe stradă! Ia-o totuși ca pe o întrebare.
Ivan Patzaichin: Prietenii mei, cînd merg cu mine pe stradă, mă numesc „punct turistic”. Stau în spatele meu și se distrează cum vor să facă mulți poze cu mine. Ce îi intrigă și mai tare este că eu aproape întotdeauna accept. Cred că este un gest de politețe!
C.T.: De unde ți se trage coada în care îți porți legat părul?
I.P.: Mi-a plăcut rock-ul de cînd eram tînăr, iar pentru vremurile acelea era și un gest de frondă.
C.T.: Cum e să mergi mai departe într-o cursă olimpică cu pagaia ruptă?
I.P.: Important pentru mine, în acel moment, a fost să nu ratez obiectivul propus pentru care mă pregătisem patru ani de zile, medalia de aur. Nu i-am dat prea multă importanță întîmplării atunci, ce m-a interesat a fost să termin cursa și să pot intra în recalificări și, de acolo, aurul.
C.T.: De la cine ai învățat această artă de a vîsli pentru primul loc?
I.P.: Tata era pescar fruntaș, iar eu nu puteam să fiu mai prejos! Indiferent ce aș fi făcut în viață, aș fi făcut la fel. Probabil dacă rămîneam pescar în Deltă, aș fi fost cel mai bun.
C.T.: Ce voiai să te faci cînd erai copil în Deltă?
I.P.: Profesor de fizică, pentru că aveam un profesor de care îmi plăcea foarte mult. Pentru copii este extraordinar de important să aibă modele în jurul lor. Sigur că mă visam și aviator cînd vedeam avioane trecînd peste Deltă uneori.
C.T.: Cît te-a schimbat celebritatea mondială, în relațiile cu apropiații tăi din Deltă?
I.P.: Nu m-a schimbat cu nimic, cred eu. Am rămas același om, respectuos cu toată lumea pentru ca așa consider că este normal. Să fii campion nu înseamna că devii altcineva.
C.T.: Dar pe ei față de tine?
I.P.: Cred că cel mai bine ar fi să-i întrebați pe ei.
C.T.: Cum de nu ți s-a urcat celebritatea la cap, ca altora?
I.P.: Habar n-am. Așa a fost să fie! M-am ferit de „val”. Am fost ocupat cu sportul și cu performanța, încît nu am avut timp de altele.
C.T.: Cînd te duci în Deltă preferi o barcă cu motor sau una cu vîsle?
I.P.: E normal să prefer barca cu motor cînd am de mers dintr-o localitate în alta, dar nimic nu poate înlocui barca cu vîsle cînd vrei să te bucuri și să descoperi frumusețea magică a Deltei.
C.T.: Dacă ar fi să te întorci azi definitiv în Deltă, de ce te-ai apuca?
I.P.: Ce fac și acum, cînd petrec foarte mult timp pentru Deltă. Încerc să-i fac pe oamenii Deltei să-și recapete încrederea unii în alții, să lucreze împreună pentru bunăstarea comunității. Din păcate, s-a pierdut acest spirit de „clacă” cum se chema, cînd oamenii se ajutau unii pe alții. Cînd cineva își făcea o casă nouă, îl ajuta tot satul. Poate de aici și spiritul de echipă care m-a ajutat în viață. După mine, acesta este cel mai important lucru pentru Deltă.
C.T.: Ce ar trebui să facă azi un copil născut în Deltă? Să rămînă acolo sau să-și caute un rost în altă parte?
I.P.: Să învețe, în primul rînd, să cunoască lumea din afară și să se întoarcă, să folosească experiența acumulată pentru că Delta este un loc bogat și unic lume, iar, cu înțelepciune, poate fi un loc extraordinar pentru a-ți duce viața.
C.T.: Ce le-ai spune copiilor care vor să plece din Deltă?
I.P.: Indiferent unde îi duce viața, să rămînă mîndri de locul din care au plecat și să nu uite că acel loc are nevoie de ei. Trăim într-o lume în care plecarea nu mai este atît de fără întoarcere.
1.338 de vizualizări
