Patronul Gloriei Bistriţa a fost bătut în Bucureşti.
Reporter: În sfîrşit, bătaie!
Jean Pădureanu: Vă bucuraţi de răul meu?
Rep.: Meritaţi?
J.P.: Cum adică? Domnule, eu am fost jefuit de un nenorocit şi îţi baţi joc de mine?
Rep.: Cum este?
J.P.: Ce să fie?
Rep.: Pedeapsa pentru blaturile în fotbal.
J.P.: Ce blaturi? Ce pedeapsă? Cum vă imaginaţi? Aveţi minte?
Rep.: Există o pedeapsă.
J.P.: Pe mine mă bate un nenorocit. Mă jefuieşte şi dumneavoastră spuneţi că e pedeapsă că am făcut în fotbal nu ştiu ce? Aşa ceva eu n-am mai auzit. Nu este nici o pedeapsă! Pedeapsa o să şi-o ia hoţul ăla care m-a agresat. Acoliţii lui or să plătească. Nu înţelegi mata că să fii bătut e cea mai urîtă poveste? Suporţi înjosirea, că pierzi la bursă, că pierzi o oportunitate, un jucător. Dar să fii bătut, agresat fizic e mai rău ca orice.
Rep.: Cînd femeia ta se duce cu alt bărbat cum este?
J.P.: De unde să ştiu? Nu e bine, cum să fie bine?
Rep.: Păi, sînteţi Tata Jean, ştiţi!
J.P.: Nu ştiu, de unde să ştiu?
Rep.: N-aveţi experienţă?
J.P.: Ce-are bătaia cu femeia?
Rep.: N-aţi bătut niciodată o femeie?
J.P.: Eu? N-auzi că eu am fost bătut, nu eu am bătut o femeie?
Rep.: Ce-are a face? Vă întrebam cum este să baţi o femeie!
J.P.: Cum să mă întrebi pe mine de femei bătute? Eu respect femeia.
Rep.: Şi fotbalul?
J.P.: Ce-are fotbalul aici?
Rep.: Aţi făcut blaturi.
J.P.: Nu am făcut nici un blat! Am fost bătut în Bucureşti! Ce vrei, dom’le, de la mine?
Publicat în Cațavencii, nr 43, 31 octombrie – 6 noiembrie 2012
