Uneori, te uiți la imagini de arhivă, din anii ’90, și te îngrozești. Te-ntrebi cum de-a lăsat cineva din statul român să existe Caritas, și nu doar pentru o săptămână, două sau trei, ci pentru vreo doi ani și ceva. Treceau sărbători, lumea sărbătorea Anul Nou, se căsătoreau oameni, se nășteau copii, iar jocul piramidal mergea mai departe, ca și cum ar fi fost ceva normal, ca aerul pe care-l respirăm.
La fel vom ajunge să privim, probabil, și vremurile pe care le trăim acum, când vine vorba de păcănele. Suntem încă în perioada de haiducie, statul nu s-a dezmeticit, ca să-și dea seama ce pot face jocurile de noroc. În fiecare zi mai dispare câte-un butic din cartier ca să se deschidă-n loc o agenție de pariuri. Aproape toate filmele comerciale care se fac au reclamă la păcănele, băgată de obicei strident și forțat, ca să fie clar la ce-ai fost martor. Dacă lucrurile merg așa, în curând o să avem filme în care un întreg plot secundar o să fie despre cum protagonistul câștigă la pariuri sportive. La o anumită agenție de pariuri sportive, care a dat banii.
În ultima vreme, se vorbește despre interdicția de a face reclame la jocurile de noroc. E irelevant să spui că n-ar ajuta, ar fi un pas înainte. Probabil că prima etapă ar fi eliminarea reclamei la pariuri, până să se treacă la restricții de spațiu. Ideea e să nu mai poți juca oriunde, în orice localitate, la orice ți se face chef.
La fel de irelevant e și să vorbești despre interzicerea lor cu totul. N-ai face decât să le împingi în zone de la marginea societății, unde lumea ar juca oricum, doar că mai discret și fără să plătească taxe. Ideal e ca efortul pe care statul să te pună să-l faci pentru a juca să fie doar infinitezimal mai mic decât dacă ai încerca să joci la păcănele în condiții de ilegalitate. Poate să mergi în alt județ, sau undeva în mijlocul câmpului, unde nu găsești nimic altceva decât rotocoale de iarbă uscată purtate de vânt și-o agenție de pariuri cu păcănele. E matematic demonstrabil că asta e soluția cea mai bună. În drum stau doar lăcomia și nepăsarea celor care ne conduc, care probabil că în viitor vor da socoteală pentru ce se-ntâmplă acum.
11 vizualizări
“care probabil că în viitor vor da socoteală pentru ce se-ntâmplă acum.” Păi tocmai d-aia, că nimeni n-a dat socoteală pentru escrocheria Caritas.