5 mai
Nu e ușor să fii rege. Pe umerii regelui apasă o mulțime de responsabilități, ca de exemplu aceea de a-ți scrie corect numele. Chiar așa, oare cu câți „i“ se scrie în română Charles al treilea? Limba asta mi se pare imposibilă, mai ales când e vorba de cuvintele care se termină-n „i“. Din câte înțeleg, e vorba aici și de articolul hotărât al substantivului. Cu alte cuvinte, depinde dacă te referi la un anumit Viscri sau la un Viscri oarecare, nu contează care, atât timp cât ai acolo o casă tradițională de pe vremuri și localnicii te cunosc ca pe un cal breaz.
Mă gândesc uneri și la viitorul monarhiei. Oare o să supraviețuiască sau în viitor regele o să fie înlocuit de un AI? Mă rog, nu știu dacă un robot poate să dea din mână așa cum fac eu. Sau să țină două sceptre deodată, în timp ce zâmbește stânjenit către mulțimea care-l aclamă.
A, și mai e un motiv pentru care un robot n-o să poată niciodată să fie rege. Dinastia lui o să se stingă imediat, pentru că un robot nu poate să aibă urmași. Sau dacă va putea să aibă, va fi greu să-și găsească o parteneră de viță nobilă (tot robot și ea, logic), cu care să creeze moștenitori.
6 mai
În sfârșit, a venit ziua cea mare a încoronării. Am mai asistat eu la o încoronare, dar eram mic atunci și nu-mi aduc aminte mare lucru. Tot ce știu e că ți se pune coroana pe cap, ceea ce e o chestie bună, mai ales dacă plouă și n-ai umbrelă. Coroana britanică are și material care-ți acoperă capul, nu e doar așa, ca un covrig, cum au regatele mai sărace.
7 mai
A fost mai bine decât mă așteptam. Credeam că o să fie ca un fel de ritual de inițiere, în care treci printre două rânduri de membri ai Casei Regale și de angajați de la Buckingham care-ți dau șuturi în cur și palme peste ceafă. În realitate, a fost mai puțin violent, dar la fel de umilitor, mai ales când m-au pus să jonglez cu sceptrul în timp ce țineam pe cap pălăria aia haioasă de pe vremuri.
