1 martie
Dragă jurnalule, sunt eu, bielopreședintele bielorus. Nu am mai scris de mult în acest jurnal pentru că am fost prea ocupat. Acum, însă, mă aflu într-un moment de mare cotitură. Vladimir Putin m-a târât într-un război care nu e al meu. Și nici măcar nu vrea să-i zică război. Cică e doar o operațiune militară specială. Mă rog, fie la el! Nu contează cum vrea să-i zică. Mă adresez însă ție pentru că nu știu cum să procedez. Să întorc armele împotriva lui Putin de pe acum sau abia spre sfârșitul războiului, când NATO o să-l vâneze prin ruinele Moscovei ca pe un criminal de război? Eu parcă aș mai aștepta. Îmi place prea mult ceaiul ca să mă las acum.
2 martie
Pesemne că Putin a aflat deja că vreau să trădez, pentru că m-a invitat pe la el la un ceai. „Nu, mersi“, i-am zis. „Nu sunt răcit.“ Apoi am jucat tenis de masă toată seara, dar m-a bătut de m-a uscat, pentru că nu-s obișnuit să joc la o masă atât de lungă.
3 martie
Of, am făcut o mare gafă. Am arătat niște hărți din care rezultă că vreau să implic și Transnistria în război. Nu-i nimic, totuși. Mi-am dat seama cum pot să o dreg. O să spun că săgețile alea de pe hartă care vin dinspre Transnistria nu înseamnă că transnistrenii vor ataca, ci doar că vor trage cu arcul spre teritoriul ucrainean. Mai mult așa, în semn de omagiu pentru arcașii călare ai stepelor. În nici un caz ca declarație de război.
4 martie
N-am ce face, până la urmă va trebui să trimit trupe în Ucraina. Un consultant, însă, mi-a dat o idee: cică să trimit niște trupe de muzică rock. „Care să aibă în cutia pentru instrumente o mitralieră, ca-n Desperado?“, l-am întrebat. „Nu, nu. Să aibă chiar instrumente.“ S-ar putea să aibă dreptate. În felul ăsta sunt acoperit și față de Putin, și față de Occidentul care o să mă judece la terminarea războiului. Singura întrebare e cum o să se comporte trupele mele atunci când o să le facă cineva chitara guler.
2 vizualizări
