7 iulie
Dragă jurnalule, știi când ești bogat? Atunci când intri în orice restaurant și comanzi fără să te mai uiți, în meniu, la prețuri. Eu am dat această definiție. Și tot eu, conform ei, nu mai sunt un om bogat. Pentru că azi am fost la o cârciumă din București și m-am uitat în meniu, să văd cât au mai făcut ăștia omleta. Incredibil! Era 50 de lei o banală omletă cu trei ouă. Îți dai seama, dragă jurnalule, că am cerut să vorbesc personal cu găina care le-a ouat. O orătanie din ale cărei ouă se face o omletă așa de scumpă trebuie să fie o creatură specială, care a văzut multe la viața ei și de la care ai ce învăța. Din păcate, însă, găina fusese sacrificată. Din ea se făcuse niște supă cu găluște la 65 de lei porția. Pesemne că a fost un animal tare special. Aș fi vrut să pot afla ce secrete ascunde creierul ei cât unghia de la degetul mic.
8 iulie
Dragă jurnalule, știi cum afli că nu mai ești bogat? Habar n-am, eu n-am aflat niciodată așa ceva despre mine. Dar constituie, totuși, un semnal de alarmă faptul că trebuie să-ți pilotezi singur avionul. N-ai idee cât mai costă un pilot în ziua de azi, după pandemie, război și inflație. Din cauza costurilor prohibitive, eu nu mai pot să-mi permit un pilot, așa că doar o să angajez unul.
10 iulie
Dragă jurnalule, o să-ți spun un mare secret. Un om cu adevărat bogat n-are timp de prostii. Ca, de exemplu, să scrie în jurnal. Un om bogat, al cărui timp e mai valoros ca greutatea lui în bitcoini la prețul maxim din noiembrie 2001, nu și-ar nota singur experiențele într-un jurnal intim. Ar pune pe altcineva să scrie în locul lui. Eu, de exemplu, am pus un student de anul II de la Finanțe/Bănci. El își notează zilnic aceste gânduri. Deci, dacă apare vreo idee mai neobișnuită pentru mine, de la el se trage. Tipul, altfel, e o lumină, o capacitate. Îi prevăd un mare viitor. Și, să nu uit, dragă jurnalule, vreau ca la anul pe vremea asta să îi cedez o parte din averea mea. Îmi notez aici ca să nu uit.
