25 ianuarie
Dragă jurnalule, am dat o fugă până în Bulgaria, ca să văd dacă totul e gata pentru aderarea la Schengen. Din fericire pentru noi, bulgarii nu-și făcuseră temele. Le spusesem să construiască un gard la granița cu Turcia și ce crezi că au făcut? Au ridicat un gard viu. Care nici măcar nu era compus din boscheți. Nu! Gardul lor viu era format din grăniceri care se țineau de mână și nu te lăsau să treci decât dacă intrai în fugă foarte tare în ei. Am crezut că e o glumă, dar nu era. Chiar se așteptau să-i oprească în felul ăsta pe refugiați. Probabil că mizau pe factorul psihologic. Se gândeau migranții: Bă, dacă ăștia sunt atât de amărâți încât nu-și permit un gărduleț decent, din bârne, atunci poate că nu e mare chestie nici Uniunea Europeană.
26 ianuarie
Am fost întrebat de ce nu m-am dus și în România. Răspunsul e simplu: nu aveam cu cine să discut. Președintele Iohannis era disponibil să mă primească, a spus că poate să asculte ce zic, dar n-a garantat nici măcar că o să mormăie ca reacție. Din câte înțeleg, tot ce putea face pentru mine era să fie în prezența mea în timp ce eu vorbesc. E clar, nu puteam accepta așa ceva. Sunt o fire curioasă, aș fi vrut să știu la ce se gândește. Oare încearcă să se prindă de poanta unei glume pe care a auzit-o cândva și n-a înțeles-o?
27 ianuarie
Sunt tot mai decis: România și Bulgaria nu vor intra în Schengen dacă nu construiesc un gard. Dar stai liniștit, dragă jurnalule. Nu e vorba de vreun gard la granița externă a Spațiului Schengen. Știi, mi-am luat o proprietate la țară și tot intră la mine-n grădină vitele vecinului. Chiar aș avea nevoie de un gard, poate și de niște vameși care să stea cu ochii pe animale.
28 ianuarie
M-am mai gândit la o condiție pe care s-o pun: toți refugiații care vin pe teritoriul României trebuie interogați. Nu de alta, dar chiar sunt curios: ce le-a venit s-o ia pe partea aia, că ocolesc mult pe-acolo în drum spre Occident?
