12 aprilie
Cred că nu mă mai pricep la bucătărie. Am cumpărat niște păstăi, ulei de măsline și ceapă verde, dar, oricum le-aș amesteca, tot abuz în serviciu și trafic de influență îmi iese. Cred că pun prea mult ulei.
Altfel, ce să zic? Mă bucur că m-am lansat în gastronomie. Simt că mă leagă ceva de marii deținuți politici ai terorii din anii ’50. La fel ca ei, și eu lucrez la canal. La canalul de YouTube.
Mă-ntreb cum mă va reține istoria. Sper că n-o să mă rețină pentru 24 de ore, în așteptarea unui mandat de 30 zile din partea judecătorului de drepturi și libertăți.
14 aprilie
Azi mi-am notat o rețetă mai specială. Începe cam așa: „Se ia o legătură de cătușe…“. Rețeta trebuia să fie amuzantă, dar pe mine m-a întristat. Nu mi se pare normal. O rețetă ar trebui să te facă să plângi doar dacă presupune să tai niște ceapă.
Mă bucur că mi-am găsit acest hobby, gătitul. Mă gândesc chiar să am propriul meu show TV, care să se numească Chefi la cătușe. Cea mai bună mâncare să fie recompensată cu o pereche de cătușe, în ideea că e ilegal să gătești atât de bine.
15 aprilie
Dragă jurnalule, vreau să scot o carte de bucate, în care toate rețetele să fie reinterpretate în maniera mea proprie. De exemplu, rețeta de ouă ochiuri să sune cam așa: se iau două ouă românești, se sparg de colțul unei mese românești și se pun într-o tigaie românească, pe care ați uns-o cu puțin ulei românesc. Se lasă la focul mediu al unui aragaz românesc până când gălbenușul de ou se-ntărește. După ce ochiurile s-au făcut, se pun pe o farfurie românească și, înainte de a fi consumate, se fotografiază cu iPhone-ul românesc și se postează pe Instagramul românesc, să vadă toată lumea ce mâncare delicioasă ați preparat. Poftă bună!
