25 noiembrie
Târgul de Crăciun de la Universitate e pe ultima sută de metri. Partea proastă, dragă jurnalule, e că nu putem lăsa înăuntru prea multă lume. Înghesuiala nu-i o idee bună pentru niște oameni care nu s-au mai spălat cu apă caldă de cinci săptămâni. A, da, și mai e și chestia cu pandemia.
Sper că bucureștenii nu vor veni la Târgul de Crăciun cu gecile cu care stau prin casă. Ne facem de râs, oameni buni! Luați-vă și voi o geacă pe care s-o aveți de bună!
27 noiembrie
O nouă zi, o nouă problemă. De data asta e una de matematică, de la Olimpiada Internațională din 2007, din Vietnam. Mă rog, o să-i dau eu de cap. N-aș vrea ca bucureștenii să-și facă griji.
28 noiembrie
Am fost și eu la Târgul de Crăciun, unde, neavând certificat verde, am reușit să intru ascuns în butoiul cu cârnați al unui comerciant din Bucovina. Mi-a plăcut atmosfera de sărbătoare și colindele care te izolau aproape complet de strigătele bucureștenilor rămași afară, la coadă. Am plecat de la Târg cu un sac plin de cozonaci, în care m-am și ascuns, pentru cazul improbabil în care se cere un certificat verde și la ieșire. Cred că ar trebui totuși să vorbesc cu doctorul meu despre vaccinare. Acum, să văd când se întoarce de la exorcizarea aia din Oltenia, unde trebuie să scape un sat întreg de niște strigoi și de blestemul crâncen al unui deochi.
29 noiembrie
Se pare că eu o urmez pe Firea în toate funcțiile. Mai întâi, ea a fost primar. Imediat după aceea, am devenit și eu primar, fix în același oraș. Acum, ea e singura femeie ministru din Guvern. Poate că, după prima remaniere, eu o să devin prima femeie ministru din Guvern. N-ai de unde să știi. Uite, de-aia e frumoasă viața în România, pentru că-i imprevizibilă.
