12 ianuarie
Dragă jurnalule, am fost invitat ieri la o emisiune TV, dar nu pot spune că mi-a plăcut. Am plecat foarte obosit de acolo. Practic, cât a durat emisiunea n-am reușit să închid un ochi. Tocmai eu, care nu m-am confruntat niciodată cu insomniile și eram capabil să adorm inclusiv pedalând pe bicicleta, în timp ce mulgeam o oaie pe care-o țineam legată de ghidon.
13 ianuarie
Două lucruri iubesc pe lumea asta: somnul și hrana. Dacă n-aș fi fost ministru al Agriculturii, mi-ar fi plăcut să fiu ministru al Somnului. Chiar mi s-a spus că sunt demn de noaptea minții, chestie care m-a surprins. Nu știam că mintea are propria ei noapte. Dar iată că mereu înveți câte ceva, indiferent de vârstă.
14 ianuarie
Da, poate că am sforăit puțin în direct la TV, dar să arunce piatra cine n-a sforăit niciodată! Sforăitul e o chestie pe care n-o poți controla. E un act fiziologic care se produce independent de voința omului. Mă rog, sunt unele lucruri pe care le pot încerca. De exemplu, pot merge la un doctor ca să-mi scoată polipii, însă nu știu dacă merită să mă operez doar pentru a dormi silențios în timp ce sunt în direct prin telefon la TV.
15 ianuarie
M-am gândit mai bine și o să apelez la o altă apărare. De fapt, n-am sforăit atunci când eram în direct la TV. Și știi de ce n-am sforăit, dragă jurnalule? Pentru că nu dormeam. Și știi care e dovada că nu dormeam? Dovada stă în faptul că n-aveam cum să dorm, din moment ce eu nu dorm niciodată. Exact. Nu dorm nici ziua și nici noaptea. Te întrebi probabil cum de reușesc să supraviețuiesc, totuși. Ei bine, secretul e simplu: dorm seara și dimineața. Opt ore seara și opt ore dimineața.
