Jurnalul lui Traian Băsescu

3 noiembrie

Dragă jurnalule, e frumoasă viața și după ce ți-ai terminat mandatul de președinte.

Azi am fost la centrul pentru seniori ca să-mi fac a treia doză de vaccin. Foarte amabilă doamna doctor. M-a atenționat că de data asta va trebui să-mi administreze doza în mușchi, ca să fim siguri că-și face efectul.

– Dar mi-e sete, am obiectat.

Mare greșeală. Mi-a întins un pahar cu apă.

Am folosit apa din pahar ca să-l clătesc și-am turnat în pahar niște băutură spirtoasă tip coniac dintr-o sticlă pe care întâmplător o aveam la mine, în buzunarul de la piept.

Acum, că am făcut vaccinul, nu mai țin minte ce-a zis doamna doctor: că n-am voie să beau două zile după vaccin sau că n-am voie să NU beau.

 

4 noiembrie

Dragă jurnalule, azi am împrimit 70 de ani și am primit o mulțime de cadouri. Maria mi-a dat dat o sticlă de whisky, de la fata mea cea mare, Ioana, am primit de asemenea o sticlă de whisky, iar fie-mea Elena, care mă cunoaște cel mai bine, mi-a cumpărat o sticlă de whisky. Cadoul care m-a făcut să plâng de bucurie și de emoție a venit însă de la succesorul meu, Iohannis. El a unit PNL și PSD într-o alianță politică și, în felul ăsta, m-a făcut să mă simt ca la 60 de ani. Of, ce frumos era să fii tânăr și în putere! Cum puteam eu pe vremea aia să vrăjesc orice popor, să-l fac să-și lase liderii și să fugă în lume cu mine! Acum abia-i mai păcălesc pe Tomac și pe Turcescu, deși Tomac parcă a-nceput și el să miroasă că ceva nu e-n regulă. Bun, deci acum abia-l mai păcălesc pe Turcescu, dar asta nu-i mare lucru, oricine îl păcălește pe Turcescu.

 

5 noiembrie

Dragă jurnalule, serios acum, ce contează dacă am turnat sau nu? Sticla era pe masă, la fel și paharul gol. Doar nu era să beau direct din sticlă! Normal că am turnat în pahar.

Dragă jurnalule, de ce zici că ți-a stat inima? La ce credeai că mă refer?

 

6 noiembrie

Azi am intrat într-o locantă publică de la mine din cartier ca să beau un pahar cu apă. La intrare, mi-au cerut ceritificatul verde. L-am arătat.

– Din păcate, e singurul certificat verde pe care-l am, i-am zis ospătarului.

– De ce din păcate?

– Păi, nu știu cum e cu certificatele astea. Sper că-mi ajunge unul singur pentru cât vreau să beau.

Adevărul e că-mi era foarte sete.

2.358 de vizualizări