8 septembrie
Valetul a intrat în camera mea și a anunțat că are o veste proastă.
– Ce s-a întâmplat? îl întreb.
– Toate meciurile din Premier League s-au amânat. Practic, n-o să avem etapă week-end-ul ăsta.
Dragă jurnalule, îți dai seama că mi-a picat fața.
– Dar e o nebunie. De ce să se amâne etapa?
– A murit regina.
De data asta, n-am mai avut nici o reacție, pentru că fața îmi picase deja.
– E vreo glumă? A murit regina-regina sau regina din vreun serial sau regina unui stup de albine?
– Alteță, pentru regina unui stup de albine nu s-ar amâna o etapă de Premier League. Poate cel mult un meci de Championship. Și numai dacă e implicată echipa unui oraș cu tradiție apicolă.
9 septembrie
Dragă jurnalule, se pare că-s rege. Nici mie nu-mi vine să cred. Regele Charles al III-lea. Sau, cum ar spune prietenii mei de la Viscri, Karoli al III-lea.
10 septembrie
Dragă jurnalule, azi-noapte nu puteam să dorm și am făcut acest calcul simplu: predecesoarea mea pe tronul Marii Britanii a domnit 70 de ani. Dacă domnesc și eu la fel de mult, pentru că așa se pare că e obiceiul (n-am ce face, doar nu schimb eu datinile), asta înseamnă că, adunând 70 cu 73 de ani, cât am eu acum, o să trăiesc 143 de ani. Plus-minus, îți dai seama, că nu sunt nici eu absurd să am o domnie trasă la indigo după a maică-mii.
În fine, iată că a venit și momentul să urc pe tron. Îți vine să crezi, dragă jurnalule? La 73 de ani. Păi, cred că Salam n-avea nici 35 când a ajuns regele manelelor. Ca să nu mai spun de regele Hagi, care avea doar 29 de ani la Mondialul din ’94, când s-a consacrat.
Unii îmi sugerează să abdic, dar nici nu mă gândesc. Mai bine desființez monarhia decât să renunț la tron în favoarea altcuiva. Nu, în nici un caz. Nu după șase sezoane din Game of Thrones.
