2 octombrie
Prețurile au luat-o razna. Nu te mai înțelegi cu ele. Ieri am plătit 25 de lei pentru o pâine. Până la urmă, se pare că nu ajunsese pâinea să coste chiar atât de mult, însă atunci când am văzut eticheta mi s-a părut credibil. Până la urmă, de ce nu? Pâinea e un aliment foarte important. În plus, nu mai cumpărasem pâine de vreo patru zile și nu știam cum a evoluat prețul în tot acest timp. În patru zile se pot întâmpla multe. Se pot clădi imperii sau se pot pierde averi. În patru zile, o cutie de lapte poate să treacă de 15 lei.
6 octombrie
Azi am vrut să merg până la magazin, dar n-am reușit. N-am avut bani de intrare. Ăștia de la supermarket au început să te primească doar pe bază de bilet, pentru că prea multă lume venea doar să se uite. Foarte bine. N-am nevoie să merg la ei la magazin. O să-mi descarc de pe Internet un filmuleț cu rafturile supermarket-ului și-o să mă uit la noile prețuri fără să le plătesc nici un ban.
8 octombrie
Cred că știu de unde a pornit totul. Se pare că foarte mulți oameni au prins, în același timp, câte un peștișor de aur și au avut cu toții aceeași dorință: au cerut să li se dea bani, mulți bani. Foarte mulți bani. O dorință previzibilă, nu zic. Doar că, având acum bani, au licitat ca proștii între ei, mărind prețul tuturor produselor. Pentru că acum cu asta ne confruntăm: cu inflația. E inflație de bani.
Pentru că toți au cerut bani, nimeni nu s-a gândit să ceară produse. Dar, ce să-i faci, așa e românul. Îi lipsește educația financiară. Poate că n-ar strica niște cursuri în școli, unde elevii să învețe ce să ceară în caz că prind peștișorul de aur.
Însă ar mai fi o problemă. Ce nu explică teoria mea e de unde a apărut inflația inițială, de peștișori de aur care îndeplinesc orice dorință.
