În recenta vizită din Vrancea, Ilie Bolojan mi s-a părut mai coios ca niciodată. De cînd așteptam asta! Așa mi-am imaginat, în naivitatea mea de la începutul mandatului său, că va fi tot timpul cît va conduce Guvernul. Aiurea! În spatele acelei voci hotărîte, de ciobănaș ardelean serios, s-a ascuns un pisoi de stînă care i-a mușcat, scuipat și zgîriat fără milă pe cei slabi. Pe speciali și pe puternici i-a spălat cu limbuțe nu foarte aspre, să nu cumva să le provoace iritații și mîncărimi la buzunărașe. Mi-a plăcut nervul lui de la conferința de presă, cînd s-a dezmorțit puțin, probabil sătul să fie întrerupt, împins, răsucit și hărțuit de întrebări puse doar pentru scandal, nu pentru răspunsuri. I-a repezit pe jurnaliști, iar monosprînceana părea atît de încordată încît s-ar fi putut transforma într-un corn cu care să-i împungă. Pe bună dreptate, pentru că nu îl lăsau nici măcar să termine o frază. Nu voiau răspunsuri, voiau bucăți de carne pentru breaking news.
Paradoxal, abia acum, cînd e cu un picior și trei sferturi în afara jocului, îl văd mai viu decît în lunile în care conducea Guvernul cu puteri depline. E mai iritat, mai direct, mai puțin dispus să-și ia bullying de la colegii pesediști, suveraniști și chiar de partid. Oare unde a fost nervul ăsta pînă acum? România avea nevoie de el, mai ales în relația cu marile rețele de privilegii. Acolo trebuia ridicat tonul. Acolo trebuia să existe vînă de lider conștient că se sacrifică politic pentru cauze bune. Acolo trebuiau întrerupți cei care, de zeci de ani, au decuplat țara de la orice tentativă de reformă.
Mi-ar fi plăcut să-l văd mai nervos în relația cu PSD. Mi-ar fi plăcut să-l văd spunînd public lucrurile pe care probabil le-a șoptit doar în ședințe cu ușile închise. Să-i văd pe bagabonții politici priviți direct în față, fără diplomație și fără frica de a deranja echilibrul unei coaliții moarte, care oricum abia mai respira din prima zi. Poate că acum, cînd e cu geamantanele în gară, va veni și momentul în care Ilie Bolojan, nemaiavînd mult de pierdut, poate spune, în sfîrșit, cine sînt șobolanii din cămară, cu nume și prenume. Ar putea ieși din Palatul Victoria în uniformă de șef de echipă de deratizare, nu ca Tom din desenele animate, supărat și bălălău.
