La DNA se dansează fals și uz de fals

Să lămurim un mister. Apariția unui nimeni în atenția DNA și a presei nu e întîmplătoare. Omul de afaceri Marin Ciupitu, despre a cărui trimitere în judecată s-a scris și vorbit în media și în cercurile judiciare, e, în realitate, o sulă creată de procurori pentru a fi pusă în coasta cuiva mult mai important.

Operațiunea se poate descrie astfel: Ciupitu a fost trimis în judecată numai după ce procurorii care-l anchetau au falsificat documente oficiale. Au redactat, adică, ordonanțe false de clasare a cazului său, ca să-l determine să devină încrezător și să se înfunde singur. Omului i s-au fluturat actele false pe dinainte, a fost asigurat că scapă și, după ce l-au liniștit, procurorii l-au împins spre mărturisiri. Luat de valul bucuriei, Ciupitu a început să toarne vrute și nevrute, ba chiar le-a spus unui procuror și unui ofițer judiciar deghizați în martori acoperiți povești incriminatoare.

Procuroarea Ana Dana, care a făcut farmecele necesare și a patronat operațiunea, zice așa: „…actele respective (înscrisul sub formă de adresă de restituire a dosarului penal înregistrat la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Sectorului 1 București sub nr. 10981/P/2016, respectiv ordonanța cu nr. 252/P/2017 prin care, aparent, se dispune clasarea cauzei pentru toate infracțiunile reținute în sarcina lui Ciupitu Marin precum și comunicarea soluției) produc efecte strict în scopul pentru care au fost intocmite (pentru strîngerea probelor necesare soluționării cauzei și pentru identificarea tuturor persoanelor implicate în activitățile infracționale cu privire la faptele de corupție semnalate) în cadrul ordonanțelor de autorizare, acestea neputînd produce alte efecte juridice“.

Prin urmare, după părerea oamenilor puși să aplice legea, falsul și uzul de fals – pentru care unii înfundă pușcăria – sînt infracțiuni acceptabile, bune să înfăptuiască justiția. Se pune întrebarea de ce n-ar fi la fel de bune bătaia, violul, tortura și poate chiar omorul în interesul legii.

Dar de ce s-au străduit procurorii să încalce legea? Era necunoscutul Ciupitu o miză? Era înșfăcarea cu orice preț a unui suspect de mită, unul din sutele de mii, un caz de importanță majoră? Păi, pentru unii, era.

Marin Ciupitu e misteriosul om de afaceri care l-a denunțat pe profesorul Irinel Popescu într-un recent dosar de „tentativă de mituire“, scos pe piață în luna decembrie 2021. Asta după ce un alt dosar, cel în care Irinel Popescu era acuzat că ar fi produs prejudicii Casei Naționale de Sănătate, s-a împotmolit în lipsa totală a probelor.

Ciupitu a fost ales fiindcă îl cunoștea pe profesor, chiar de pe masa de operație, cînd sănătatea i-a fost restaurată cu bisturiul. Ca să poată trece peste obstacolul de recunoștință și umanitate și, astfel, să accepte să-i facă o mizerie salvatorului său, Ciupitu a trebuit șantajat cu pușcăria. Disperarea DNA de a-l strînge cu ușa pe Ciupitu a fost, așadar, atît de mare, încît procurorii s-au pus pe falsificat acte.

Ce au în comun cele trei dosare? În primul rînd, obsesia de a-l hăitui pe întemeietorul școlii românești de transplant hepatic, de a-l alunga din profesie, de a-i șterge cu buretele influența științifică și de a face astfel uitată lupta sa cu impostura și falsurile academice din care se hrănesc adversarii săi, conduși de profesorul universitar sub acoperire Ioanel Sinescu. În al doilea rînd, cele trei dosare au la butoane același procuror. Ana Dana e unul din oamenii pe care Codruța Kövesi i-a luat lîngă ea la biroul Procurorului European. Simpatia pentru valorile și metodele statului subteran, demonstrată de-a lungul anilor, le-a apropiat pe cele două femei, încă de pe vremea arestărilor cu duba. După o lungă și feroce colaborare cu SRI, Kövesi i-a putut transmite apropiatei sale importanța jocului politic în cercetarea penală și foloasele pe care ți le aduce în carieră dosarul fabricat.

Și uite așa i-a căzut destinul în cap neînsemnatului Ciupitu și l-a strivit ca pe o muscă peste care sistemul a trîntit un dosar fabricat.