E minunată seninătatea cu care peneliștii vorbesc despre facilitățile fiscale și beneficiile lor pentru om și cum, în același timp, mozolesc ca știrbii la un rahat înghețat: cotă unică și piață liberă.
Economia de azi înseamnă un munte de subvenții, scutiri de taxe, datorii anulate și ajutoare de stat. Vorbim exclusiv de zona albă – nu luăm aici în calcul licitațiile cu direcție, atribuirile directe, acordarea de fonduri europene după condiții care trimit direct la anumite firme.
„Nu consider că trebuie scoase facilitățile fiscale în acest moment. Sunt fermieri care trăiesc din subvenții de la UE. Și le spun lor: dacă tensionați relația cu UE veți ajunge ca Ungaria. Dacă vreți să-i trimiteți în Bangladesh pe IT-iști, atunci scoateți facilitățile“, spune Rareș Bogdan, uitând deci cu totul de fiscalitatea unică, de egalitatea de șanse, de piața care trebuie să fie al dracului de liberă cică pentru a funcționa.
Lucrurile sunt oricum atât de imbecil amestecate azi în România încât nu e nici bine, nici rău să tai din facilități, să adaugi sau să nu faci absolut nimic în privința asta.
Doar că așa, privind, e dezarmantă sărăcia de viziune a acestor băieți.
Ați pus punctul pe i. Câtă vreme va exista impozitare de tip paradis fiscal (ce stat modern are cotă unică și încă 10%), fie vom perpetua deficite bugetare, fie va tb crescut TVA, care practic e regresiv. Modelul unguresc. Adică TVA stratosferic (mai mare nu se poate în UE) și impozit mic pe profit, contribuții mici (și pensii mici). Corelativ, salariu minim între noi și bulgari. Dar evident, deficite sub limita permisă.