Polițistul român al Fondurilor Europene. Actor rămas mut în piesa tembelă a europarlamentarilor PDL de la Bruxelles, Un român la Curtea Europeană de Audit.
Reporter: 15 plus 12?
Leonard Orban: 27.
Rep.: Sigur?
L.O. (rîde) …
Rep.: Rîdeți degeaba, v-au respins fiindcă nu știți contabilitate.
L.O.: Nu știți exact. Operația de rezolvat era 14 cu 12. Au fost 14 voturi contra, 12 în favoare. Altfel, 27 îmi evocă numărul statelor membre.
Rep.: Și un pumn în ochi.
L.O.: Bun, trec peste aspectele personale. Incidentul nu mă afectează doar pe mine. Cine știe cum funcționează astfel de lucruri la nivel european realizează consecințele unui asemenea gest. Sîntem încă în faza preliminară, din fericire. Mai sînt două vămi pînă la acceptarea mea în poziția de la Curtea de Audit.
Rep.: Joc mîrșav.
L.O.: Nu sînt un naiv, nu cred că, fiind ministru tehnocrat, neafiliat politic, poți să supraviețuiești complet curat unor astfel de jocuri politice.
Rep.: Cum vă negociați poziția de fiecare dată?
L.O.: În momentul acceptării acestei responsabilități am încercat să schimb cît mai multe lucruri în domeniu, crezînd, a – vînd credința că pot continua să schimb în bine lucrurile din acest domeniu.
Rep.: Nu se poate.
L.O.: Eu cred că se pot face schimbări majore. Deja o parte s-au realizat, altele urmează.
Rep.: Poate v-ați schimbat dumneavoastră în rău.
L.O.: Nu cred.
Rep.: O furie, acum, un pic de viclenie, întotdeauna.
L.O.: Ce-i aia viclenie? Am fost negociator cu Uniunea Europeană, or singurul lucru care a contat a fost sinceritatea. Puneai pe masă cărțile corecte, nu aveai cum să-i păcălești. Puteai să-i păcălești o dată. Apoi, se termina și cariera ta, și credibilitatea țării tale. Bun, cu o anume tactică, cu un joc de manevre.
Rep.: Negociați pentru România, dar pentru Orban cînd?
L.O.: Am avut șansă. Primul comisar român european, asta e împlinirea mea.
Rep.: Omul, omul cum rămîne drept în calea furtunii politice meschine?
L.O.: Răspunsul? Nu mi-am schimbat poziția, ideile.
Rep.: V-au folosit haitele PDL și USL.
L.O.: Nu am făcut parte din haite, nici din găști. Eu cred că sînt cîteva calități care au contribuit la alegerea mea în succesiunea de guverne. E complicat să înțelegi procedurile…
Rep.: Cunoașterea de limbi străine.
L.O.: Nu, nu, asta e o precondiție. Am legături corecte la Bruxelles, pot influența cîteva situații dificile. Nu pot să exclud că ima – ginea mea a fost paratrăsnet, că am fost folosit. Important este că există un paratrăsnet care poate acoperi uneori neglijența, nepriceperea politică. Este un risc pe care mi l-am asumat. Pînă la urmă, cred că pot face lucrurile bine. Rata de absorbție nu spune mare lucru, dar sistemul a suferit schimbări profunde.
Rep.: Ni s-au blocat fondurile!
L.O.: Nu, nu, s-au întrerupt doar plățile acum pe cele mai importante sectoare din 1 iulie. S-au găsit soluții, se vor găsi soluții.
Rep.: Șmecherie.
L.O.: Nu, nu. Este vorba de faptul că anul acesta trebuie să ne încadrăm sub limita de deficit, ca să ieșim din procedura de deficit excesiv. Asta este dificultatea.
Rep.: Tehnocrat sau un birocrat?
L.O.: Nu știu ce este un birocrat. Sînt un specialist în afaceri europene.
Rep.: Adică, cu ce vă ocupați? Cu șmecherii, proceduri.
L.O.: Nu, nu. E o chestie de viziune.
Rep.: Ca damele la spa. Fac proceduri.
L.O.: Vai, haideți să nu comparăm fondurile cu spa-urile. Este vorba de abordări strategice, este vorba de reguli clare ce trebuie respectate. Un management deficitar poate suspenda plata. Cum ai tu capacitatea de a face proiectul. Cît de rapid poți face o groapă de gunoi ecologică, cît de rapid poți face o cale ferată. De fapt, cît de repede și temeinic poate face o țară un lucru bun pentru sine. Și aici vorbim de defecte sistemice.
Rep.: Nu v-ați gîndit să vă sinucideți, la cum e România?…
L.O.: Nu sînt o persoană depresivă.
Rep.: N-ați avut o spirală a disperării?
L.O.: Nu, nu. Nici măcar acum.
Rep.: Dar ați băut o sticlă de whisky de supărare.
L.O.: Nu. Nu beau decît vin roșu, un pahar.
