Rusia atacă două țări NATO și cucerește una dintre ele în trei zile. Așa încep concluziile ultimului scenariu de război între alianța nord-atlantică și armata lui Putin. Și cam la fel sînt toate concluziile, în toate scenariile, în toate exercițiile militare pe care Occidentul le face. Strategii NATO, absolut toți, cad de acord cu faza asta a războiului. Țările expuse vor pierde teritoriu, unele vor fi cucerite pe de-a-ntregul. Trupele NATO se vor retrage, ăsta e planul general într-o primă fază, urmînd ca după aia, după săptămîni de așteptare, odată cu sosirea întăririlor, să înceapă recucerirea teritoriului pierdut.
Așadar, schema generală a alianței e incapacitatea recunoscută fățiș de a ține rușii în afara statelor de la margine. Și nu e vorba doar de cucerirea Letoniei, a Estoniei sau de invadarea Lituaniei, ci chiar de ocuparea Dobrogei sau a Moldovei românești. Iar calculele sînt făcute pe trupele NATO la nivelul anului 2027, adică peste trei ani, în care se presupune că efectivele și echipamentele de pe flancul estic vor fi mult mai mari ca acum.
Generalii americani Ben Hodges și Philip Breedlove, foști comandanți militari în Europa, dau puține speranțe respingerii rușilor. „Trebuie să cîștigăm cît mai mult timp posibil“, zic ei. Cîteva săptămîni, pînă vin întăririle. Iar pînă atunci plutește în aer sentința funestă a retragerii, a cedării teritoriului, a invaziei dinainte acceptate. Legenda ultimului centimetru apărat de NATO cade prizonieră la ruși.
Și te întrebi: dacă asta e doctrina și perspectiva apărării NATO, atunci la ce mai există granițe? De ce statele își leagă apărarea de propriile frontiere? Dacă NATO se retrage, lăsînd părți de teritoriu NATO să fie ocupate, pe cine apără, de fapt, alianța?
Șovăiala statelor bogate de a-și trimite soldații la moarte pentru stepa letonă sau pentru miriștile de la Buzău e firească. Polonia a înțeles exact cum stau lucrurile și și-a construit o armată capabilă să reziste de una singură, cu succes, în fața Rusiei. În schimb, România a rămas în plata unor neghiobi și se confruntă cu riscuri tehnice uriașe. O mînă de netoți în haină militară, care ar trebui judecați de Curtea Marțială pentru trădare națională, și o mînă de politicieni proști, care ar trebui anchetați pentru subminarea capacității de apărare, au blocat dotarea și modernizarea armatei României. Sînt dovezi, sînt acte, sînt fapte care arată clar că, din prostie sau cu rea intenție, oamenii care au condus Statul Major, Ministerul Apărării, Președinția și Guvernul au făcut pe dracu-n patru să țină pe loc pregătirea armatei într-o perioadă în care era cît se poate de limpede că există riscuri de securitate națională. E un grup de oameni care, din prostie sau cu rea intenție, l-au făcut pe Putin fericit.
E bine de știut pentru zilele ce vor veni.
Am facut armata pe vremuri, in Romaniaa comuni-ceausista, ma rog, si doctrina de aparare a Romaniei socialiste suna tot asa: ,,Dusmanul ocupa o parte importanta a teritoriului, armata romana se retrage (probabil in munti, nu se preciza) si apoi, cu vitejie, cu sprijinul intregii armate populare, a garzilor patriotice si a intregului popor muncitor, izgonim dusmanul de pe teritoriul tarii”….Diferenta consta in faptul, ca nu asteptam sprijin de la nimeni: De la tarile NATO nici vorba, iar de la Tratatul de la Varsovia, care insemna URSS, nici atat, ca ei ne ocupau temporar!!!!!
Temporar definitiv, ca nu avem suprafața și populația Ucrainei, nici munții de echipament sovietic sau industria lor de apărare. Noi am fabricat sub licență BTR 60, 70 și 80, pompos botezate TAB 71, 77 și B 33 Zimbru. Am făcut un fel de T 55, zis tanc romanesc. Nu prea seamănă cu rachetele Neptun sau Grom pe care le fac ucrainenii sau motoare pt produsele fraților Bayraktar
Damned if you do, damned if you don’t. Patriot-rău, HIMARS-rau. Piranha 5, fabricat la noi-rau, Abrams-prea greu, K9, care se va produce la noi-rău. AAV 7-rau. F35-…(încă nu am citit ceva de el)