Votul a fost nevrotic. În hăul comic ce desparte USL de PDL încap lucruri înfricoşătoare. Vedem acolo furia unui popor pus la dietă, icnetul unei ţări lovite în demnitate, ura faţă de poşetele Vuitton, gîfîitul profesorilor, geamătul bătrînilor, salutul de adio al medicilor, fîlfîitul caschetei de poliţist aruncate peste gard, ruşinea, sila, plictiseala, spaima, frustrarea şi strigătul unui trib de cetăţeni amatori, sătul de abuzuri şi topit în propria lîncezeală. Demonii maselor, hormonii nestăpîniţi ai mulţimii forfotesc îndărătul cifrelor. Ei se cer hrăniţi cu sînge, vanitate şi justiţie. Vor capete, sume, sentinţe, liste, bilanţuri şi fapte. Vor vinovaţii înşiraţi pe sfoară şi atîrnaţi de streaşina Parchetului General. Dacă mîna USL va tremura, animalul electoral e gata să muşte din nou.
Ce nu trebuie să uite USL? Întîi de toate că a ajuns aici fiindcă nişte oameni au ieşit în stradă. Puterea le-a fost pusă în braţe de tinerii care au luptat cu cea mai aprigă iarnă a secolului XXI, cu jandarmii şi cu prostia tuturor celorlalţi; de tinerii care au făcut Internetul să ardă şi, la căldura acestui foc proaspăt, au înmuiat apatia unei naţiuni. USL nu trebuie să uite că strigătul „Jos Băsescu!“ a ajuns să electrizeze abia după ce s-a auzit în Piaţa Universităţii. Oamenii din piaţă, aceşti inventatori ai posibilului, modeşti şi anonimi, au cerut acţiune, fermitate şi reparaţie, nu au cerut blaturi, uitare şi împăcări.
Apoi, USL nu trebuie să uite pe cine au adus alegerile la putere. Incompetenţii şi hoţii din PDL eliberează locul pentru incompetenţii şi hoţii din USL. Entuziasmul nu poate înlocui realitatea. Bunăvoinţa nici atît. Bandiţii consacraţi ai USL există la fel de sigur cum există Codul Penal. Peste faptele lor s-a aşternut prescrierea, peste banii lor furaţi s-a aşezat patina. Averile lor au ruginit pe la încheieturi, s-au învechit şi par acum respectabile, iar ei ne zîmbesc de pe baricadele revoluţiei din 10 iunie ca nişte aristocraţi veniţi să pună umărul. Pe mîinile acestor oameni încape România locală, abia ieşită din mîinile celorlalţi. Acestor foşti şi viitori satrapi le este pusă în sarcină, cu umor, eradicarea furtului la ţară şi dezgroparea de sub şpagă a urbanului mare şi mic.
În fine, şi tocmai de aceea, USL nu trebuie să uite, mai ales în ziua victoriei, că înfrîngerea pîndeşte după colţ şi că nevroza care i-a adus la putere îi poate duce, data viitoare, direct la arest.
Cartea cu promisiuni
Vreau să cumpăr cartea cu promisiuni a celor aleşi.Sînt curios să studiez bucăţi din ambiţia politică a celor care au cîştigat pentru prima oară un mandat, dar şi răstălmăcirile controversate a celor aflaţi la al doilea sau al treilea mandat.
Într-o lume înclinată spre minciuni, cei aleşi s-au străduit cu ajutorul formulelor matematice să demonstreze că totuşi adevărul este un civil care locuieşte la bloc, că ei vor reuşi prin decizii suficiente să scurteze drumurile întortochiate ale comunităţii ce duc spre poveştile binelui.
Duminică am luminat votul cu cîteva ştampile mici şi i-am drumul într-un cub de carton căruia politicienii îi zic urnă. Am întrebat membrii comisiei dacă nu cumva, acolo în cubul de carton, e prea întuneric şi votul meu se asfixiază sau prea umed să nu mucegăiască.
M-au asigurat că mai în siguranţă ca acolo nu-i nici la puşcăria de Gherla. Chiar aşa fiind, m-am declarat puţin îndoit, nedumerit. I-am spus şefului de comisie că fac acest ritual de douăzecişidoi de ani şi mesajul pe care îl trimit prin votul meu nu a ajuns niciodată la destinaţie. Ori cineva umblă cu scamatorii ori după ce plec eu îi dau foc, deşi pe votul meu am lipit un timbru al speranţei care m-a costat cît toata durerea de a trece de la părul şaten la cel cărunt.
După ce votez nu se schimbă nimic, se produce numai o sofisticare umană, adică cel ce a ocupat un fotoliu primeşte un şoc electric în pix şi i-l carbonizează, iar cel ce a cîştigat vine direct de la petrecere cu ilustrate din timpul campaniei electorale şi se apucă să rezolve logaritmii unor decizii sub care se ascund saltele pline de bani.
Acum, caut cartea cu promisiuni sau altfel spus, operele electorale complete ale cîştigătorului, dar am senzaţia neplăcută că nu o voi găsi. Am fost în librării, la chioşcurile de ziare, nimic.
Probabil că atunci cînd vorbea de această carte, alesul ori era beat ori a scris-o pe un papirus care în contact cu lumina s-a dizolvat.
Asa cum puncta si maldoror ….care-i problema lor? Stiu ca exista cicluri electoarale foarte normale. Primul ciclu, cel de acumulare in care se strang banutii la saltea iar cel dea-l doilea (din opozitie) in care banutii se albesc si posesorul lor devine dintr-un hot corupt un moralist cinstit. Ciclul se repeta…baietii inteligenti fac abonamente periodice la bugetul statului si lucrurile merg minunat. Evident ca si centateanul si democratia au de castigat. Doar rotim hotii nu lasam doar o singura gasca sa se infrupte permanent. Suntem fericiti, visele noastre postdecembriste s-au implinit.