Scrie zilnic pe net despre războiul din Ucraina, ferindu-se de știrile false. Pentru Liviu Antonesei, V.V. Putin e un bandit, care trebuie tratat ca atare. Întrebarea e de către cine.
Cristian Teodorescu: NATO, Uniunea Europeană acționează după reguli și în conformitate cu legea. Putin acționează cum vrea el și le dă tuturor cu tifla. Cum de s-a ajuns aici?
Liviu Antonesei: E normal să acționeze așa, și primii, și Putin. Cei dintîi se comportă în conformitate cu standardele lumii libere, Putin după legea bunului plac. N-am observat dacă poartă tatuaje, deși s-a afișat la bustul gol și chiar în costum de baie, dar este marcat de toate trăsăturile unui „bandit în lege“, după o veche formulă rusească – cruzime fără margini, lăcomie patologică, primul cerc al bandei și banda în ansamblu, împreună cu care a luat Rusia în proprietate, conducere discreționară, armată personală, aici mă refer la Grupul Wagner aflat în proprietatea celui numit „bucătarul lui Putin“. Cum s-a ajuns aici? Prin slăbiciunea îndelungată a Occidentului în raport cu acest bandit în lege. În timpul crimelor din Cecenia, aproape nici o reacție. La anexarea Crimeei, sancțiuni mai degrabă simbolice. Așa că satrapul și-a tot extins legea bunului plac unde n-a întîlnit o rezistență robustă. Acum, reacțiile Vestului sînt mai energice, inclusiv sancțiunile. Asta nu va scuti Ucraina de pierderi civile și de distrugeri uriașe, dar poate îi vor băga în cap ursului că nu treci prin Europa ca prin unt. Dacă Ucraina cade, banditul are drum deschis pînă la Berlin sau măcar pînă la granița de acum a Germaniei. Din fericire, după cum merge războiul, nu se mai întrevede victoria-fulger pe care și-a propus-o, poate nici o victorie în general…
C.T.: Ai scris cu ani în urmă o povestire despre „victimele colaterale“ cînd tancurile sovietice au invadat Cehoslovacia. Acum scrii despre reacțiile tale cînd tancurile lui Putin bombardează Ucraina. Ai fi crezut?
L.A.: Da, e o povestire cu titlu foarte lung, „Victimele inocente și colaterale ale unui sîngeros război cu Rusia“, care a dat titlul volumului, în care evoc atmosfera dintr-o zonă a Iașiului alcătuită din casele așezate în mai multe curți și o străduță paralelă cu bulevardul central, din acele zile fierbinți din august 1968. Mama era la București și a ascultat discursul lui Ceaușescu în direct, la Iași, tata a scos televizorul nostru în cea mai mare dintre curți și s-au adunat toți vecinii să se uite. La un moment dat, a căpătat răspîndire zvonul că următoarea țară ocupată va fi România. Și atunci, noi, copiii și adolescenții din ansamblul de locuințe, ne-am mobilizat. Am produs un arsenal cu arcuri și săgeți cu cuie în vîrf, sulițe, mici tunuri din țevi de aluminiu din care se făceau antenele de televizor avînd drept combustibil un amestec de clorat de potasiu și sulf, furate din laboratorul școlii… Le-am probat în enormul nostru beci și, pentru că sub flacăra de spirt tunul nu pornea, m-am apropiat să văd de ce. Atunci a explodat cu totul. Noroc că luptătorii erau la distanță, eu port și acum o cicatrice sub omoplatul stîng… Ce se întîmplă acum este însă o invazie reală, pe care o urmăresc aproape tot timpul și mai notez cîte ceva. E greu, prea multe informații, multe false, greu de verificat. Dacă aș fi crezut? Recunosc sincer că nu am crezut cînd s-a întîmplat. Din păcate, nu doar eu am fost luat prin surprindere, deși Nemțov, de pildă, pronosticase asta cu puțină vreme înainte de a fi asasinat din ordinul lui Putin, poate simbolic lîngă zidurile Kremlinului. Nu am crezut și pentru că am greșit profilul satrapului. L-am făcut prima oară după anexarea Crimeei și l-am revăzut cînd a început să adune armatele în jurul Ucrainei. Mereu am crezut că e o tendință de fațadă, că joacă un rol, mă înșelam. Nu joacă nimic, el este rolul. Și tot jucînd rolul din motive de propagandă internă, l-a interiozat, chiar se crede salvatorul măreției Rusiei, pe care tocmai o distruge…
C.T.: Cum e să te trezești dimineața cu gîndul că liniștea lumii depinde de un singur om și să te întrebi ce mai are de gînd Putin?
L.A.: Dacă ar fi vorba de un om la locul lui, probabil nu ar fi așa de greu, dar cum avem de-a face cu un „bandit în lege“, pe deasupra nebun, e cumplit. Și este așa pentru cea mai mare parte a locuitorilor acestei planete. Uneori, mă trezesc dimineața și deschid computerul cu gîndul că voi afla că satrapul a murit de atac de cord sau s-a sinucis – în ultima vreme are o față preocupată și face crize de nervi în cercul intim – sau că un grup de ofițeri ruși patrioți i-au tăiat firul vieții. Cum vezi, am început să am și eu fandacsii!
C.T.: De ce nu-i pasă lui Putin de apelurile scriitorilor, artiștilor, oamenilor de știință și jurnaliștilor ruși care-i cer să lase Ucraina în pace?
L.A.: Pentru că lui nu-i pasă de nimic, în afară de puterea lui și de averea lui. Opinia publică, internă și internațională, îl lasă rece, deși bănuiesc că, pe dinăuntru, simte și niște frisoane, dar de frică, nu de remușcare. Cred că după sancțiunile economice și financiare, în sfîrșit mai acătării, și ajutorul militar acordat Ucrainei, mișcările de protest urmează ca eficiență în blocarea intențiilor satrapului. Cele internaționale, desigur, dar mai ales cele din Rusia. Chiar dacă împotriva lor s-a dat o lege cu dedicație, zeci de mii de ruși ies la proteste aproape zilnic, chiar dacă asta înseamnă mii de arestări. În vremea din urmă sînt arestați și copiii. Scrisorile colective de protest adună mii de semnături de savanți, universitari, artiști, scriitori etc. Pînă și mai mulți oligarhi, care își bazează averile pe favorurile regimului, au cerut încetarea agresiunii, iar consiliul de administrație al Lukoil a cerut același lucru. E limpede că o parte a populației Rusiei a început să iasă din narcoză, iar această parte este în creștere constantă…
C.T.: Pînă la butonul cu rachetele nucleare, rușii pot distruge centralele nucleare din Ucraina, ceea ce ar fi chiar mai rău, și apoi să-i acuze pe ucraineni că ei sînt de vină, fiindcă nu s-au predat.
L.A.: Nici nu vreau să mă gîndesc la coșmarul acesta, deja e grav că rușii s-au jucat cu bombele lîngă sarcofagul de la Cernobîl și au incendiat cea mai mare centrală nucleară din Europa, cea de la Zaporojie. Acum, e în mîinile lor, va fi greu să dea vina pe ucraineni în caz de necaz. Oricum, iresponsabilitatea satrapului sare în ochi și din pregărirea de activare a arsenalului nuclear, și prin evocarea mai deschisă a posibilității utilizării. Sper că nici la ruși nu poate declanșa butonul roșu o singură persoană și că nu-s toți nebuni.
C.T.: Ce părere ai despre ceea ce spune Volodimir Zelenski, că dacă vor cuceri Ucraina, rușii nu se vor opri pînă la Zidul Berlinului? O să ajungă Putin în boxa Tribunalului Internațional de la Haga?
L.A.: Nu doar președintele cu statură de erou al Ucrainei spune asta. L-am amintit pe Nemțov, dar asta a spus și Navalnîi, o spune aproape zilnic, din 2015 încoace și Garry Kasparov, ruși, care se pricep oleacă mai bine decît noi la Rusia și la satrapul care o stăpînește. Dacă mă uit la reacțiile unor politicieni vestici, treziți din somn, încep să cred că au început să audă avertismentele. Dimensiunile sancțiunilor, și încă mai vin, confirmă această impresie. Așa este, căderea Ucrainei ar însemna drum liber către Zidul Berlinului, poate mai departe. Din fericire, Ucraina încă rezistă. Trebuie sprijinită în toate formele posibile legal. Da, e visul meu ca Putin să aibă parte de un proces la TPI, ca un criminal de război cu repetiție, cum a dovedit-o. Un proces lung, cu toate procedurile, administrarea de probe etc., să simtă și el cum este să fii închis în cușcă. Dar, cum am spus, eu am și fandacsiile mele. Mai am una. Să presupunem că lupii din primul cerc al Puterii nu vor să ajungă la TPI laolaltă cu turbatul lup Alpha, nici să moară cu el de gît… Ce ar avea de făcut? Problema este dacă ar avea curajul să o facă. De scrupule, loialitate nu poate fi vorba – cămașa e mai aproape de trup! Problema care s-ar pune, dacă ei răspund la întrebarea „Cum să ne debarasăm“, este cum va fi succesorul!
