Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

LIVIU TOFAN: „Mulți s-au lăsat păcăliți de aplombul lui Parvulesco, de pildă Marin Preda“

Zoom LIVIU TOFAN: „Mulți s-au lăsat păcăliți de aplombul lui Parvulesco, de pildă Marin Preda“

Pe urmele lui Parvulesco, Liviu Tofan descoperă cine sînt prietenii lui Dughin din București și de la Chișinău. Dar mai ales cum a ratat Dughin încercarea de a-l readuce pe JP, mort, dar pe cai mari, la România.

Cristian Teodorescu: Parvulesco și-a negat cu înverșunare originea românească, după ce inițial a încercat să profite de ea. Cînd a văzut că nu-i iese nimic din asta, declara că s-a născut într-o biserică din Franța. Insul pare psihopat. Sau e un pleșcar mincinos?

Liviu Tofan: În interviul (filmat) la care te referi, cînd JP neagă, într-adevăr, că s-ar fi născut în România, jurnalistul respectiv intervine și îi reproșează că nu spune adevărul. La care JP îi răspunde sec: „Eu nu spun niciodată adevărul“. Voilà! Asta este cheia în care trebuie să-l citim pe JP cu tot ce a scris și a spus el vreodată. În același interviu, grafomanul JP declară senin: „Sînt un analfabet profund. Urăsc scrisul. Sînt un om al suflului“. (??) Mulți s-au lăsat păcăliți de aplombul lui Parvulesco, de pildă marele nostru Marin Preda. Puțini știu că, grație acestuia, JP este un pasager clandestin, ca să zic așa, al literaturii române. Marin Preda l-a cunoscut pe JP la Paris prin fosta sa soție, Aurora Cornu, și a fost atît de impresionat de fabulațiile lui, încît l-a transformat în erou pozitiv. Așa se face că, în decembrie 1967, se juca la Teatrul Național din București piesa lui Marin Preda Martin Bormann, în care fascistul notoriu Jean Parvulesco devenea Jean Paulescu, ziarist și poet de origine română, trăitor la Paris. Cutezător și șarmant, cum a fost descris de criticii de teatru, acest Jean Paulescu se înfrunta în piesă cu foștii naziști. Tu parles! ar fi zis JP, care pretindea că nu mai știe boabă românește (sanchi, adică).

C.T.: După ce și-a lansat în România Bazele geopoliticii și viitorul geopolitic al Rusiei, Dughin a mai venit aici de două ori. Făcea geopolitică localizată?

L.T.: De fapt, Dughin a încercat atunci, și cred că nu de capul lui, o operațiune de destabilizare a României. În acest scop s-a folosit de JP ca vector de pătrundere în România și de camuflare a propagandei ruse sub ideile unui român „celebru“. Problema era că nimeni nu avea habar de Jean Parvulesco în România, nici una din numeroasele sale scrieri nu era tradusă în limba română. Asta avea să se schimbe prin grija lui Dughin. Dacă primul promotor, inocent, al lui JP ca „scriitor celebru“ a fost Godard, făcînd o glumă, al doilea său promotor, deloc inocent, este Dughin, care nu glumea deloc. El lansa în 2012 o amplă campanie de promovare (post-mortem) a lui JP, care, dintr-un personaj obscur și dubios, devine „Maestrul“ omagiat într-o serie de colocvii și conferințe, și este gonflat insistent, ajungînd să fie numit „copilul teribil al literaturii franceze“, „ilustru metafizician“, „marele filosof mistic“ și „geniu de nivel mondial“. În septembrie 2013, Dughin vine în România, sondează terenul și își face cîțiva prieteni: Mircea Dogaru, șeful rezerviștilor securiști, cu care se și pozează, Dragoș Dumitriu, fost deputat PRM, și Adrian Năstase, care îl primește cu deferență la fundația sa „europeană“. Revine în iunie 2014, tot într-o vizită discretă, și se vede cu Eugen Mihăescu, fost deputat PRM, cu numitul Călin Georgescu („A venit vremea să dacizăm România!“), cu Dan Puric („Rusul, deștept…“), care îi propune lui Dughin o „antantă creștină” împotriva „băiatului de peste ocean“.

C.T.: Dughin are o răbdare de-a dreptul chinezească. În public a apărut în România de-abia în 2017. Pînă atunci însă?

L.T.: Și-a continuat operațiunea. În 2015, cînd la București are loc un așa-numit colocviu dedicat „personalității și operei marelui filozof mistic român Jean Parvulesco“, Dughin a participat prin Skype, iar evenimentul a fost organizat de platforma russiatoday.ro (!!). Intenția era de a-l aduce pe JP „acasă“ și de a-l face cunoscut printre români, dar efortul a trecut total neobservat. Ajungem în toamna anului 2016, cînd trei evenimente electorale par să genereze un context foarte favorabil propagandei ruse: la Washington, alegerea lui Donald Trump ca președinte, la care Dughin avea să jubileze: „În Statele Unite, în însăși inima Fiarei, s-a produs revoluția ontologică a luminii contra tenebrelor. America lui Trump devine măreață și este un bun aliat al Rusiei lui Putin“; la Chișinău, alegerea pro-rusului Igor Dodon ca președinte al Republicii Moldova; și la București, ascensiunea regimului PSD-Dragnea. Profitînd de context, fără să piardă vremea, Dughin se înființează la București în aprilie 2017 și organizează prima sa apariție publică în România. Conferința de la Sala Dalles era prilejuită de lansarea unei cărți a lui Dughin (Destin eurasianist), moderator fiind Iurie Roșca, propagandistul de la Sputnik-Chișinău și mâna dreaptă a lui Dughin pe România. Alături de cei doi, la tribună se mai găsea un personaj: Constantin Parvulesco, „fiul marelui Jean Parvulesco“, cum îl prezintă Iurie Roșca. Și pentru că nimeni nu știe cine este „marele Jean Parvulesco“, Roșca precizează: „unul dintre cei mai mari gînditori ai Franței și ai Europei“. Și Dughin plusează: „Un român genial“. Uau!

C.T.: Și cartea lui JP despre Putin?

L.T.: Ceea ce nu se știe este că la acel eveniment ar mai fi trebuit lansată încă o carte, anume Vladimir Putin și Eurasia, traducerea în limba română a cărții publicate de JP în 2005 la Paris (și tradusă de Dughin în limba rusă în 2006). Cartea a fost reeditată în franceză la începutul anului 2017 – ca să pară mai proaspătă –, la o editură obscură din Irlanda – ca să se piardă urma combinației. Traducerea în limba română a început imediat, dar… n-a fost gata la timp. La evenimentul de la Sala Dalles, Iurie Roșca s-a referit aluziv la întîrziere, promițînd însă că Vladimir Putin și Eurasia „se va lansa în cel mult două luni la București și Chișinău“ (aplauze!). Dar soarta (să-i spunem așa, de dragul conversației) a fost potrivnică. Cartea lui JP dedicată lui Putin, prima (și ultima) sa carte în limba română (scoasă la Universitatea Populară Chișinău), a fost lansată abia în toamna acelui an, doar la Chișinău. La București nu a mai fost lansată niciodată (eu am găsit-o greu la mîna a doua). S-a întîmplat ceva și s-a rupt filmul cu Jean Parvulesco – nu cel al lui Godard (îndemn la vizionare!), ci cel al lui Dughin.

C.T.: Dughin și Roșca ce-au mai făcut după aceea?

L.T.: Nici el nu a mai venit în România de atunci. Iurie Roșca, cu interdicție de a mai intra în România (s-a întîmplat, deci, ceva), stă la el acasă și se agită pe rețelele de socializare. De pildă, îndeamnă lumea să se roage pentru continuarea războiului din Ucraina și „pentru victoria Rusiei lui Putin împotriva globalismului satanist“. Un tratament împotriva imbecilității nu există încă, iacă. Cît despre Dughin, să nu uităm că, în 2014, la momentul invaziei rusești în Crimea, el se referea la ucraineni cu cuvintele: „Ucideţi-i, ucideţi-i, ucideţi-i! Fără vorbărie!“. Acum, atentatul în care a murit fiica sa îmi spune mie că el a devenit dispensabil, poate chiar stînjenitor în anumite privințe. Utilitatea lui Dughin s-a consumat în fazele de consolidare a regimului putinist și de pregătire a războiului din Ucraina. Oricum, sîntem într-o cu totul altă paradigmă din 24 februarie încoace. Imaginea Rusiei lui Putin s-a deteriorat grav, propaganda rusă în România merge greu. Românii nu-s mari iubitori de ruși oricum, sîntem vaccinați de istorie. Interesele Rusiei pot fi promovate mai curînd indirect, mascat, prin stimularea unor frustrări antioccidentale/antieuropene, prin populisme, ortodoxisme și, aparent paradoxal, naționalisme. Tot ce slăbește și subminează autoritatea de drept e „bun“ în acest sens. Potrivit statisticilor, cei cu simpatii pro-ruse înclină majoritar către partidul AUR, urmat de UDMR (în siajul lui Viktor Orbán). Miza e mare și totul va depinde de situația din Ucraina. Eu sînt optimist. Și vreau să fac un film despre Jean Parvulesco și toată tărășenia asta cu Dughin și putineii noștri. Mersi, Godard!

Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    Din partea mea, pamant pe Putin si simpatizantii lui. Dar nu pot sa nu remarc cata ura si pornire impotriva oricaror idei nationale sau traditionale. Pe cand dedicati jumatate din timpul si indarjirea aceasta acoperirii catorva dintre ororile promovate de globalism, cum ar fi automutilarea si sterilizarea copiilor in occident (si curand si in Romania) in numele transgenderismului? Nu, nu e conspiratie de-aia cu coif de staniol, e ceea ce promoveaza in clar si la vedere organizatii cum ar fi „Stonewall” si „Mermaids” in UK, de exemplu.

    • #2

      Ba e conspiratie, iar conspirationistii sunt si putinisti totodata, asa ca nu te mai asa si pe dincolo atata pe tine.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Perinitza

    16 iulie 2024

    Îmi pun urechea la pămînt. Simt vina: aud cum se scumpește motorina. Un domn mi-așază, în genunchi, batista. Îmi vine să îl strig pe Burebista, că perinița el a inventat-o […]

  • Coaliția Nicu și Roboțel

    15 iulie 2024

    O nouă dihanie politică își ascute ghearele, gata să înșface România de beregată: tandemul Ciucă-Iohannis. Fioros prin ambiție, comic prin aerul de desen animat. Iohannis l-a luat pe Ciucă la […]

  • O, torna, torna, fratre

    9 iulie 2024

    O, torna, torna, fratre, întoarce-te din moarte, că maica o să-ți simtă-adierea de departe și-n frigul bănuielii o să-și sfîșie șalul, văzîndu-mă călare și-n locul tău doar calul. O, torna, […]

  • Pe culmile nerușinării

    8 iulie 2024

    Nici de data asta, la fel ca în multe alte dăți, nu vor fi dezbateri. N-au fost la prezidențialele trecute, n-au fost la europarlamentare, n-au fost la locale, la Primăria […]

  • În Bucovina nu mai cîntă cucu’

    2 iulie 2024

    Rusia-i moartă-n filmele rusești din care au zburat pe veci cocorii. În gara pentru doi nu mai găsești șine de zahăr candel, iluzorii. Că-n Marea de Azov două hamsii au […]

Editoriale
  • Perinitza

    16 iulie 2024

    Îmi pun urechea la pămînt. Simt vina: aud cum se scumpește motorina. Un domn mi-așază, în genunchi, batista. Îmi vine să îl strig pe Burebista, că perinița el a inventat-o […]

  • Coaliția Nicu și Roboțel

    15 iulie 2024

    O nouă dihanie politică își ascute ghearele, gata să înșface România de beregată: tandemul Ciucă-Iohannis. Fioros prin ambiție, comic prin aerul de desen animat. Iohannis l-a luat pe Ciucă la […]

  • O, torna, torna, fratre

    9 iulie 2024

    O, torna, torna, fratre, întoarce-te din moarte, că maica o să-ți simtă-adierea de departe și-n frigul bănuielii o să-și sfîșie șalul, văzîndu-mă călare și-n locul tău doar calul. O, torna, […]

  • Pe culmile nerușinării

    8 iulie 2024

    Nici de data asta, la fel ca în multe alte dăți, nu vor fi dezbateri. N-au fost la prezidențialele trecute, n-au fost la europarlamentare, n-au fost la locale, la Primăria […]

  • În Bucovina nu mai cîntă cucu’

    2 iulie 2024

    Rusia-i moartă-n filmele rusești din care au zburat pe veci cocorii. În gara pentru doi nu mai găsești șine de zahăr candel, iluzorii. Că-n Marea de Azov două hamsii au […]

  • Temutul trib al vînătorilor-culegători

    1 iulie 2024

    Echipa de hăitași organizată de Florian Coldea acționează în codru, în zona furtului de la stat. Vînează infractori bogați, mulți dintre ei îmbogățiți ca urmare a relațiilor cu SRI. Ani […]

bijuterii argint