Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

LIVIU TOFAN: „Proiectul meu era de a muta complet departamentul românesc de la München la București și de a relansa Europa Liberă ca post de radio românesc”

Zoom LIVIU TOFAN: „Proiectul meu era de a muta complet departamentul românesc de la München la București și de a relansa Europa Liberă ca post de radio românesc”

Directorul Institutului Român de Istorie Recentă, Liviu Tofan, a plecat din România în 1973. Redactor de știri și apoi șeful redacției de știri a departamentului românesc al Europei Libere. După 1989 a înființat, împreună cu Neculai Constantin Munteanu, biroul din București al Europei Libere.

Cristian Teodorescu: Dragă Liviu, din decembrie curent, ar trebui ca în România să se audă din nou Europa Liberă. Adică vom deschide radioul, cine mai are, și vom auzi emisiunile acestui cu adevărat legendar post de radio?

Liviu Tofan: Mă îndoiesc că vom auzi ceva, cel puțin într-o primă fază. Vom citi niște texte pe un site, cel mai probabil. Ca să ai materiale audio îți trebuie oameni care știu să scrie pentru radio (și, evident, să vorbească la microfon). Nu e așa de simplu. Oricum, Europa Liberă va trebui să se reinventeze. Cea de atunci, cea care a rămas în memoria oamenilor, nu va mai exista niciodată. Vremurile s-au schimbat foarte mult.

C.T.: De ce crezi că va începe să emită din nou Europa Liberă numai în România și Bulgaria? În Ungaria și în Polonia ce cusur ar fi avut?

L.T.: Aici nu pot decît să speculez, ca să folosesc o formulă consacrată. Poate că România și Bulgaria sînt un test deocamdată. Încurcate sînt căile politicii americane, ascunse sînt tainele Departamentului de Stat… Deocamdată, în ceea ce ne privește, constat o nimereală: preconizata reluare a emisiunilor se suprapune cu venirea la București a unui nou ambasador american.

C.T.: Îmi amintesc că, în anii ’90, tu și N.C. Munteanu ați deschis biroul Europei Liberedin București. Asta era pe vremea cînd Europa Liberă mai avea sediul la München. Cum v-ați descurcat cu autoritățile de la București?

L.T.: Păi, mai întîi a trebuit să mă „descurc” cu Nicolae Stroescu, zis Stânișoară, directorul pensionar al departamentului românesc. S-a opus cît a putut deschiderii redacției din București. „Numai peste cadavrul meu”, țipa el. Am depășit cadavrul, adică obstacolul, cu ajutorul directorului american al Europei Libere. Acesta mi-a dat mînă liberă să plec la București și să pun pe picioare redacția (și m-a îndemnat să-l ignor pe Stroescu, ceea ce am și făcut). În ianuarie 1991 am ajuns la București. Nae Munteanu trebuia să se ocupe de relatări, eu, ca director adjunct ce eram, de organizarea noii redacții. De la zero. Am adus absolut totul – mobilier, echipament, consumabile – de la München. Autoritățile ne-au primit cu un zîmbet crispat și o bunăvoință scremută. Prima redacție am făcut-o într-un apartament de la etajul 7 al blocului “Grădinița”, cum i se spunea (Bd. Magheru). Iar primul redactor bucureștean care a lucrat acolo a fost Radu Călin Cristea. Apoi, echipa s-a tot mărit: Marius Oprea, Gilda Lazăr, Sorin Faur, Sorin Șerb, Dorina Băieșu (Rusu), Horațiu Pepine, Lucian Ștefănescu, Filip Florian. Pe lîngă echipa de bază mai erau zeci de colaboratori. Așa că am mutat redacția într-un apartament mai mare din strada Jules Michelet, fix vizavi de ambasada Marii Britanii. A existat atunci o fereastră de oportunitate în care Europa Liberă ar mai fi putut să-și valorifice extraordinarul capital de încredere și notorietate pentru un nou început în România.

C.T.: Dar mai tîrziu, cu retransmiile pe care le făceau posturile autohone de radio?

L.T.: Evident că emisia pe unde scurte devenise desuetă. Dar nu existau încă, la începutul anilor 1990, posturi FM românești cu emisie la scară națională. Soluția provizorie, de compromis, a fost preluarea de către un post local, Radio Total, a celei mai interesante emisiuni de la Europa Liberă,Actualitatea românească. Celelalte emisiuni se difuzau în continuare pe unde scurte. Și, pentru că presa scrisă mergea atunci foarte bine, s-a scos și o revistă săptămînală Europa Liberă, în care se tipărea o selecție a celor mai relevante materiale difuzate. Era o improvizație, desigur. Proiectul meu era de a muta complet departamentul românesc de la München la București și de a relansa Europa Liberă ca post de radio românesc. Aici e Radio Europa Liberă, cu accentul pe aici. Nu s-a vrut, nu s-a putut… Inerția birocratică și lipsa de viziune au fost mai puternice.

C.T.: De ce s-a închis Europa Liberă în fostele țări comuniste, mai puțin în Rusia, cu Radio Libertatea, și în Republica Moldova?

L.T.:Europa Liberă și-a asumat de la început, prin definiție, misiunea „sinucigașă” de a se autodesființa. Cum spunea Noel Bernard, Europa Liberă luptă pentru o lume în care să nu mai fie nevoie de un post de radio ca Europa Liberă. În termeni practici, asta însemna că, după 1989-1991, radioul trebuia nu să dispară brusc, ci să se adapteze noilor condiții printr-o reformă profundă a organizației d.p.d.v. al structurii, managementului, metodelor. Ținînd cont, desigur, de specificul fiecărei țări în parte. Republica Moldova era și este un caz foarte special și foarte delicat politic, nu doar pentru că vorbim de spațiul ex-sovietic. În ceea ce privește România, ce am văzut și trăit eu atunci au fost jumătăți de măsură, bîlbîieli, incompetență. În 1994, mi-am dat demisia de la Europa Liberă cu un sentiment de profundă dezamăgire, văzînd că încercările mele de a pune departamentul românesc pe un nou făgaș nu au nici o șansă.

C.T.: În 2004, am stins lumina biroului din București, după ce din apartamentul în care era redacția, la ultimul etaj al unui bloc de pe strada Drobeta, colț cu Eminescu, dispăruseră, prin donație, echipamentele tehnice și mobilierul și nu mai rămăsese decît un telefon de la care am anunțat conducerea de la Praga că biroul putea fi închis. Crezi că se va deschide alt birou în București?

L.T.: Desființarea biroului din București a fost o decizie aberantă, avînd în vedere că emisiunile pentru România au continuat încă patru ani (de la Praga). Nu avea nici o noimă. A fost, cum spuneam, o bîlbîială, un fel de n-ar mai fi. Iar reluarea emisiunilor pentru România acum înseamnă că închiderea lor, acum zece ani, a fost o greșeală. Some explaining will be needed. De altfel, după Noel Bernard și Vlad Georgescu, departamentul românesc al Europei Libere nu a mai avut deloc noroc cu cei care au ajuns să-l conducă. A fost cauza principală a decăderii.

C.T.: Prin ce ar putea diferi azi Europa Liberă față de posturile de radio autohtone, ca să nu mai vorbesc de concurența cu televiziunile de știri?

L.T.: O să fie greu. Inițial va beneficia oarecum de elementul de noutate. Apoi va trebui să convingă prin calitate și echidistanță. Și prin genuri neglijate (pentru că dificile și costisitoare) ca reportajul și investigația, din care aș face un punct de atracție video pe site-ul redacției. Avantajul Europei Libere este că nu depinde în nici un fel de nimeni și nimic din România, și așa trebuie să rămînă. Un dezavantaj ar fi să fie identificată drept vocea ambasadei SUA. Altfel, le-aș sugera să formeze, pe lîngă redacție, o școală de jurnalism multimedia. Dar exagerez, nu-i așa?

C.T.: N.C. Munteanu spunea „Să auzim numai de bine!” și la sfîrșitul corespondențelor sale din București, asta pînă să plece din țară, pentru a doua oară. L-am putea auzi din nou la Europa Liberă?

L.T.: Ar fi probabil utilă autoritatea unor voci celebre care să legitimeze cumva această tentativă de relansare. Mai ales că riscul unui eșec, zic eu, nu poate fi ignorat. Înțeleg prin asta o prezență oarecare a Europei Libere în peisajul mediatic românesc, un fel de sîntem ca să fim, fără relevanța pe care o va aștepta toată lumea. Dar „să auzim numai de bine!”.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • Piața Victoriei teleormănenilor asupra românilor de pretutindeni

    14 august 2018

    După ce  a adus drept jertfă o fecioară neprihănită cu chistolul la jartieră, aruncînd-o dincolo de gardurile de protecție ale Guvernului în ghearele balaurului cu mai multe capete, Jandarmeria Română, […]

  • Muieutică și adevăr

    14 august 2018

    Pietroaiele care au zburat vineri seară spre jandarmi s-au întrupat dintr-un cuvînt. Așa a profețit domnul Liiceanu și așa s-a întîmplat. Revoluția a urmat, ascultătoare, drumul indicat de cele patru […]

  • Jandarmurdăria

    14 august 2018

    Concluzii după ridicarea norului de fum și gaze lacrimogene: 1) Jandarmeria nu poate fi judecată cu aceeași măsură cu care îi judecăm pe cei care au participat la protest. Nu […]

  • Scopul scuză mijloacele de tracțiune ale partidelor

    7 august 2018

    Săptămîna trecută, Klaus Iohannis și-a lăst bicicleta la poartă și a intrat călare pe Dragnea în Ierusalimul liberal, în aplauzele zarafilor. Oricît de deșelat ar arăta Dragnea și oricîte măgării […]

  • Procurorul Poporului

    7 august 2018

    Din adîncul temniței, cocoșat de o pedeapsă cît eternitatea, judecătorul Mircea Moldovan, numărător de voturi la alegerile prezidențiale din 2009, povestește frauda. Moldovan era atunci membru al BEC, vicepreședinte al […]