„Lucian Boia – Capcanele istoriei”, Humanitas, 2011. Astăzi, lansare la Restaurantul Negresco-Lipscani.
Călinescu despre Cioran, Ionescu&co: "Trecem printr-o fază de neseriozitate culturală umoristică. Suntem terorizaţi de tipul „mucosus”. Acesta te întreabă de vîrstă şi-ţi dă un respect invers proporţional cu numărul de ani."
Ionesco în „NU”: "Rușine timpurilor care au dat un Coșbuc, Cerna, Iosif. Jos cu retoricul Arghezi, cu neinteligibilul Barbu, cu imitatorul lui Proust Camil Petrescu. Valori debile."
Împreună se luptau pentru idei, fiecare vedea în celălalt o piedică. Fiecare considera că celălalt e de vină pentru înapoierea României. Fiecare a primit grațiile Puterii. Și au și scris cîte o laudă nechemată, Ce-i drept Carol II îi publica, le dădea funcții și stipendii:
Sadoveanu: „tot ce e durere, grijă şi speranţă în noi se află înmiit în fiinţa Sa. Destinul său a fost să ne cuprindă în întregime – trecut, prezent şi viitor –, să valorifice şi să apere o moştenire primejduită…Apariţia sa, din cer, pe aripi repezi, întăreşte şi întregeşte elementul mistic”
Arghezi:
„De-a pururea de-aci ’nainte
Au să ni-l ţie vremurile minte.
O să-şi aducă-aminte vîntul
Cel ce-i ascultă gîndul şi cuvîntul,
Vîntul acela, care de la cer
L-a pogorît pe un vultur de fier.“
Carol venise cu avionul în România în 1930. Restul e mitologizare și laudă penibile ambele.
Penibil este Camil Petrescu: „…totul e regesc în această excepţională personalitate care întruneşte calităţile cele mai neaşteptate în aceeaşi structură. Un măreţ prestigiu fizic, o inteligenţă genială cu o putere de muncă fabuloasă.”
Legiunea era la Putere. Cioran, ambasador în Parisul lui Vichy, scria „Profilul interior al Căpitanului“: „Într-o ţară de slugi, el a introdus onoarea, şi într-o turmă fără vertebre, orgoliul.“
Noica nu ratează momentul: „Dacă ar fi o nebunie, încă ar trebui să ne predăm ei: e cea mai frumoasă nebuniecrescută din pămaînt romînesc. Dar cîteva mii de morţi şi alţi cîţiva mii de tineri cari nu glumesc cu viaţa au pornit să vă arate că nu e o nebunie.“
Totul, sub semnul lui Codreanu, „omul chinuitor de viu al Romîniei de azi“.
Oare noi astăzi nu sîntem la fel?
MÎINE: problema evreiască. Cioran, Lovinescu, Camil
Inca din cele mai vechi timpuri artistii,ca si inventatorii,au avut nevoie de cite un Mecena.Dorinta artistului de a se face remarcat+orgoliul constiintei propiei valori(reala sau nu)=pactul cu Diavolul(constientizat sau nu).Artistul(ca si oratorul sau politicianul)nu exista,pur si simplu,in lipsa adularii publice.El simte si stie acest lucru si de aceea nu poate rezista compromisului.Datoria publicului este aceea de a discerne,de a descoperi si de a proteja adevaratele valori ale generatiei sale .Din pacate,acest lucru se intimpla atit de rar,incit artistii veritabili mor saraci lipiti pamintului,iar operele lor sunt apreciate postum autorului lor,imbogatind si slujind mediatizarii unor epigoni(cum bine spunea Eminescu).Mai merita mentionate si vorbele lui Grigore Ureche:”Nu vremurile sunt sub om,ci bietul om sub vremuri”.
@Dijma Rescu
Data viitoare, filozofeaza in gand.