Ludovic Orban și prietenii săi de utilitate publică

Pe 30 decembrie 2019, când gospodinele se pregăteau pentru marea noapte a trecerii dintre ani, ministrul Muncii și Protecției Sociale, doamna Victoria Violeta Alexandru, muncea de zor. Cum muncea întregul guvern. În acea zi, adică pe 30 decembrie 2019, pe site-ul Ministerului Muncii era urcat, întru dezbatere publică, Proiectul de Hotărâre privind recunoaşterea Fundației  „SERA ROMÂNIA”  ca  fiind de utilitate  publică. Era, iată, o maximă prioritate a Guvernului României și a Ministerului Muncii. Nu se putea încheia anul fără ca Fundația Sera (Solidarité Enfants Roumains Abandonnés) să nu fie propusă pentru avansare la statutul de utilitate publică.

Dar cine este SERA? Înființată de către francezul François de Combret în Franța, SERA își deschide filiala românească în 1996, iar primul director al asociației este Cristian Tăbăcaru. Nu pentru multă vreme, căci în 1997, la presiunile lui de Combret, prin intermediul președintelui francez Jacques Chirac, se înființează Departamentul pentru Protecția Copilului și Adopții, departament care este condus din 1997 și până în 1999 de chiar Cristian Tăbăcaru, devenit secretar de stat. În același timp (1998-1999), un alt personaj important se intersectează cu interesele SERA: Ludovic Orban, secretar general la Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap. În mod straniu, în CV-ul de pe site-ul Camerei Deputaților al domnului Orban nu apare această perioadă din cariera sa, de parcă ar fi ceva rușinos. Totuși, nu-i este străină lumea asociațiilor și fundațiilor care activează în așa-zisul interes al copiilor, lăudându-se că timp de un an a fost director de program la fundația Copiii – Speranța Lumii, fundație care astăzi nu mai are nici o activitate.

În 1999, Comisia Europeană înființează pentru prima dată un post pentru cineva care să se ocupe de drepturile copiilor. Postul este ocupat de olandeza Roelie Post, care lucrează în directa subordine a lui Günter Verheugen, la acea vreme comisar european pentru extinderea UE. Roelie se ocupă, din acel moment, de „Dosarul România“. Informațiile strânse și semnalele venite din România determină Comisia Europeană să impună României un moratoriu asupra adopțiilor internaționale, constatându-se că țara noastră devenise în cei 9-10 ani de după 1989 o exportatoare de copii, sănătoși sau cu dizabilități, copii despre a căror soartă nu se mai știa nimic.

SERA România reacționează aproape violent la acest moratoriu, organizând intense campanii de lobby și, în același timp, de denigrare a României. Chiar în timp ce România lucra pentru prima dată serios, aplicat și responsabil pentru rezolvarea situației copiilor abandonați și instituționalizați, François de Combret organiza infotrip-uri pentru ziariști francezi, rezultând reportaje apocaliptice, în alb-negru, despre situația copiilor instituționalizați. De Combret nu se ferește nici să folosească imagini mai vechi, de la începutul anilor ’90, pentru a-și ilustra teza că adopția internațională este singura soluție pentru copiii din România.

Experiența lui Roelie Post în România, contactul cu SERA și cu alte asociații similare se transformă, în 2007, într-o carte cutremurătoare: România. Doar pentru export. Povestea nespusă a orfanilor României. Informațiile din carte sunt preluate, în 2009, și în documentarul Găsește copil, plătesc cash. Lobby-ul adopțiilor, realizat de televiziunea publică germană, WDR.

Atât în carte, cât și în documentar, Roelie spune foarte clar că SERA a acționat ca intermediar sau chiar coordonator al adopțiilor internaționale, pentru bani. Günter Verheugen spune și mai clar, în documentarul WDR, că în România se organizase, la acea vreme, un adevărat sistem de trafic de copii. „Am văzut cu ochii mei cataloage din care puteai să alegi un copil“, spune Verheugen.

După interzicerea adopțiilor internaționale, SERA, alături de italienii de la Amici dei Bambini, a acționat pentru reluarea acestora, printr-un lobby extrem de agresiv la nivelul instituțiilor europene. Fostul europarlamentar Victor Boștinaru nu s-a ferit, într-un interviu mai vechi, să numească aceste două asociații „organizații mafiote“.

Între timp, SERA a ajuns să se laude cu „investițiile“ făcute în România în ultimii 23-24 de ani. Se vorbește cu nonșalanță de peste 80 de milioane de euro. Dar aceștia nu sunt banii SERA. Sunt bani proveniți de la UE/PHARE, Banca Mondială, Fondul de Dezvoltare Socială al Consiliului Europei, UNICEF, Banca Consiliului Europei, Guvernul României, autorități locale, Direcții Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, Consilii Județene. Practic, SERA a acționat iar ca intermediar, dar pentru banii proveniți din finanțări internaționale. Bani din care și-a plătit și directorii, marketingul, campaniile de presă.

Director al SERA România este, de mulți ani, Bogdan Simion, medic, fost coleg de facultate cu Cristian Tăbăcaru. În 2015, Bogdan Simion a fost prima variantă a lui Dacian Cioloș pentru postul de ministru al Muncii și Protecției Sociale. Cum ar veni, lupul era pus paznic la oile pe care SERA le transforma în cash, Ministerul Muncii și Protecției Sociale fiind unul dintre principalii pateneri, inclusiv financiari, ai SERA.

N-a fost să fie, nu se știe din ce motive.

Iată, însă, că actualul ministru al Muncii ia în calcul să acorde statutul de ONG de utilitate publică unei fundații acuzate de oficiali europeni de trafic de copii, unei organizații care în repetate rânduri a cerut sancționarea României pentru că nu-i mai permite să desfășoare bănoasa intermediere a adopțiilor internaționale. Unde e utilitatea publică aici, greu de spus.